Petrecerea

women

Avea pantaloni cu genunchi. Așa m-am îndrăgostit de el. Alții își ridicau pantalonul pe pulpă, cu grijă la dungă sau la cusătură, el se mula pe îmbrăcăminte, împrumutând un aer înșelător de modest. Zâmbea frumos și nu se-mpotrivea să-i faci pe plac. Eu a trebuit să aștept puțin, mă hotărăsc foarte greu. Iar după ce mă hotărăsc, când mi se pare că am pus la pământ toate dubiile, parcă e prea târziu. Timpul se învârte printre picioarele celor tineri, deși se laudă că-l inspiră să joace cărți cu ăi bătrâni, de miros a praf, a nepăsare și a acru. Se mai gudură de ei cât sunt încă struguri, până la a zace vin, dar se trezește ronțăind la murături în oțet.
Pe-atunci eram o budincă. Zmeură și cuișoare. Scorțișoara și nucșoara … astea-mi lipseau, ca să-mi facă în ciudă că nu eram turtă dulce. Nu știu dacă toată lumea care se plânge de timp se gândește la mâncare, dar eu de câte ori aduc vorba mi se izbește gândul de ușa de la bucătărie. Și dacă tot am ajuns la bucătărie, ce altceva mai bun am de făcut din pantaloni cu genunchi, dacă nu răcituri?! Răcituri, piftie, mâncare cu teamă, de frig. Un pic de usturoi, cât să dea gust și morcov, pentru culoare.
Deși l-aș fi acceptat și cu bretele, l-am lăsat să mă ia la plimbare doar de câteva ori. Mă amuza și mă scotea din sărite în același timp. Prietenele mele credeau că e un semn bun. Cardiologul meu era circumspect. Bătăile inimii sunt niște ușuratice, se răzvrătesc împotriva oricărei forme de disciplină. Pastilele le moleșesc, dar pot fi mituite cu vorba bună.
Când a început să-mi placă, m-a invitat la o petrecere, la el acasă. N-am mai văzut atâtea femei frumoase de la un bal al bobocilor din liceu! Și mai era și obiceiul casei … Toate frumoasele făceau schimb de arome de gumă de mestecat cu gazda. Pentru că mi se lăsese ceața pe lentilele de contact, m-a bătut ușor pe spate, să nu mă înec nici cu prezentările: A. îi fusese parteneră acum doi ani, M. acum trei, I. acum șase ani, și tot așa până la C., anul trecut. Fusese neapărat să rețin că păstra relații bune cu toate fostele iubite.
De anul viitor, cam de prin toamnă, o să trebuiască să investesc mai mult în guma de mestecat. Calitate extra, căci după cum te bârfesc fostele iubite nu te spală nici dușmanii! 
Petrecerea era de fapt un fel de vizită la grădina zoologică. Așteptam să aștearnă paie proaspete pe parchetul proaspăt lustruit și să-mi pună eticheta pe cușcă. Băiatul în cauză nu remarcase că femeile evoluaseră de la maimuță la homo patient. Femeia – coasta răbdătoare a ciorbei-cremă de fasole. Coaste de răbdări prăjite. Și uite cum am ajuns iar la bucătărie … Dacă traduceam pacientă, ajungeam direct la spital.
Nu mă așteptam să înțeleagă că trebuia să plec. El nu putea interpreta solo, numai acompaniat de orchestră.
Sau, pe înțelesul cartofilor prăjiți, nu mânca nimic fără garnitură …
Iar acum să ne delectăm cu postul Crăciunului:
Aho, aho,
poate la anu-i mai mișto!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.