Unde-s ochii mei căprui,
cei feriţi de-ai dumnealui,
ochi cu flori pe cărărui,
fără dorul nimănui,
ochi cu fund de azimioară,
gene lungi ce se-nfioară
sub zefirul blând de seară,
mirosind a primăvară …
Unde-s ochii mei căprui
speriaţi de-ai nu ştiu cui,
el să-şi pună pofta-n cui,
eu să îi urmez hai-hui …
Reclame
