Piatra Lunii

man-from-the-moon

Omul din Luna se lasa pe burta si duse binoclul la ochi. Plictiseala il luase in stapanire si nu-i mai dadea mana libera. Plictiseala si mama soacra. Nevasta-sa plecase in pelerinaj pe Calea Lactee ca poate s-o indura Sfantul sa-i binecuvanteze si pe ei cu niste copilasi, fie ei si sateliti. Primisera vorba de la agentia de voiaj ca ‘ghidul’, un anume Gagarin, pierduse controlul volanului si se apropiase prea tare de Soare. Soacra-sa ramasese sa-i numere zilele. De cate ori vreo stea calatoare ii facea semn cu mana soacra-sa ridica din spranceana si el isi pierdea tot curajul. O banuia ca era in serviciul lui Dumnezeu. Cel mai secret serviciu din lume. Acum impletea niste fulare. ‘Pentru copii’, se facea ca ofteaza cand o intreba la ce se oboseste. E drept ca pe unde trecea se facea brusc frig. Copiii din stele, ca si copiii din flori, sunt vesnic flamanzi si prost imbracati.
O lumina cu colti ii opri gandurile pe loc. Dintre niste perdele ondulate ca spuma marii un suflet de femeie il trase de maneca inauntru. Piele alba, laptoasa si forme pline, din cele usor de creionat, ii adusera aminte de nevasta-sa. Un bob de lacrima se incapatana sa i se vare in ochi.

man-moon

Planturoasa, calda, cu parul pierdut din legaturi si indreptat cu mana obosita. Frumoasa ca o luna plina. Tinea in mana un inel. Un inel fara piatra.
Roza abia de mai putea sa-si tina ochii deschisi. Slefuise panglica de aur inchisa pe deget dar nu mai avea putere sa monteze safirul. De teama sa nu-i zgaraie obrajii hotari sa se duca la culcare si sa lase osteneala pe dimineata. Comanda trebuia livrata pe la pranz, avea timp sa termine si broderia de pe saculetul de matase. Stinse lumina si se lasa sa cada pe pat, la ea visele nu opreau niciodata.
Omul din Luna ramase sa vegheze. In Rai se schimba garda, era miezul noptii. Acoperit de vuietul trompetelor un pitic se strecura pe fereastra in camera femeii. Omul din Luna se pregatea sa semnalizeze politiei dar il vazu asezandu-se la masa de lucru, montand piatra albastra. Un binefacator de la biserica pe care o frecventa si soacra-sa probabil. Ii statu pe urme si-n noptile care urmara, invidios ca nu era el cel care sa dea o mana de ajutor femeii. Asa cum zambea dimineata i se parea cea mai frumoasa.
Roza traia minune dupa minune. Inelele se montau singure sau cine stie ce ingeri ii atineau peste noapte calea. Apoi se dezlantui iadul. Clientii intorceau inelele inapoi, pietrele erau false. Fericirea ei fusese sticla colorata. Cineva, fie el inger sau diavol, ii inlocuise toate pietrele scumpe.
Omul din Luna fu singurul care o vazu plangand, smulgandu-si parul din cap, ingenuncheata si putreda pe suflet. Se furisa cand soacra-sa incepu a sforai si preschimba toate pietrele, chiar si pe cele aruncate in sertare, in lumina rece, adusa de pe Luna. Plangea si ea, plangea si el, doar noaptea le stia secretul. Si evident serviciile secrete ale lui Dumnezeu.
Roza incremeni in fata unei asa frumuseti. Trezita cu noaptea-n cap sa porneasca la drum pentru alte pietre pretioase, isi incalzi privirea la lumina blanda a picaturilor de luna. Piatra Lunii, asa o boteza, caci stralucea numai pentru suflete golite. De a doua zi regi si regine, printi si printese isi trimisera mesageri sa arvuneasca piatra magica. Se dusese vestea ca Roza avea un iubit pe Luna care plangea departarea dintre ei.
Omul de pe Luna zambi satisfacut. Soacra-sa il anuntase ca incepuse sa-i ajunga frigul la oase si se muta mai aproape de Soare.

man-on-the-moon

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s