Irosita iernii asceză

garden-1

Mă culc pe grădină, s-o feresc de ger,
s-o apăr cu pielea-mi şi-un zâmbet stingher,
să ne râdă mirese cu văluri de brumă,
zăpada să-şi bată ouăle spumă,
bezea de ninsoare să se lase pe şolduri,
promoroaca să-ntindă peste noi drum şi poduri,
să-i adorm visele din iarbă nepieptănată,
s-o ascund sub frunze putrede, neîntinată,
s-aşteptăm împreună, ziua să facă ochi mari,
primăvara să ne invite să-i botezăm lăstari,
muguri candizi să erupă pe limbă şi faţă,
pubertatea să scuture somnul de dimineaţă,
să plecăm dorinţa în alb de ghiocei,
să se-ntoarcă fiinţa din văzduh în crâmpei
de sămânţă, izgonită din rai şi din iad,
din mine grădina să-şi întrupe răsad,
să bem sloi de gheaţă, să-nflorim în petunii,
să ne cânte-n viori copacii, nebunii,
să jelim în desfrâul minţilor cuminţi,
să ne caute-n palme norocul trei prinţi,
unul de ghindă, altul de frunză şi cel cu patimă
de inimă roşie şi spadă din cratimă
şi în noaptea lungă a hibernării noastre
să ne ţină în gazdă luna şi trei astre,
să deschidem pori verzi, în primăvară,
grădina – cucoană, eu – un pierde-vară.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s