Finanţările suspinului

heart-leaf

Nimeni nu te învaţă cum să ieşi din iubire. Nu ştii când intri, e un fel de capcană. Calci, în pas de plimbare, pe un covor de frunze şi hopa-aşa!, îţi muşti limba din fundul gropii. Despre fericirea, când dai cu ochii de salvatorul tău, nu mai vorbesc. Ieşirea însă e oarecum ambiguă. Ieşirea din relaţii e mult mai simplă, te ridici pe vârfuri, te aburci pe marginea gropii, îţi iei avânt şi, cu economie de mişcări, te extragi din refugiu. Scuturi ţărâna de prisos şi ce capete de iarbă s-au simţit datoare să se electrizeze de tine şi gata, ai plecat! Drum bun, cale batută! Dacă se poate bătută cu nestemate, preferabil neestimate, să încurce la data divorţului.
Ieşirea din iubire e altă mâncare de peşte. Mămăligă cu viermi, nu râme de plastic.
Daca ai rezistat, într-o relaţie, atît cât să nu vă cumpăraţi împreună un apartament ( ăia care au sau moştenesc casa se împart la tribunal ), la ieşirea din relaţie trânteşti uşa. O dai de perete, până sare tencuiala şi lavabilul. Cei care ies din iubire abia de nimeresc clanţa, închid uşa cu grijă, pe tăcute. Gândurile le rămân în urmă. La ieşirea din iubire trupul o ia înainte, căzut în stupoare, gândurile, care altădată nu mai aveau răbdare, nu vor să plece de-acasă. Starea de acalmie e un dezechilibru natural şi răzbunarea îţi dă târcoale. Simte mirosul deznădejdii. Primul care te ţine de mână e iadul. Dai şi loveşti, fără să te uiţi.

Abia întors din pauza de masă, un înger te vede şi te bate pe umar. Foloseşti răutăţi de împrumut. Îţi aduce aminte că tu nu aveai aşa ceva pe stoc. Renunţi pentru că e mai uşor decât să te cerţi. Abia acum te ajunge din urmă durerea. Te ia pe dinăuntru şi răzbate până în vârful unghiilor. Sunt zile în care reuşeşti s-o închizi, cu de-a sila, în debara, dar de cele mai multe ori te târăşte în lesă, pe străzi, avidă să te arate tuturor. Ai nevoie de ajutor. Dacă suferi de o formă uşoară, s-ar putea să ai norocul să găseşti. Cazurile acute , neglijate pe când erau simptome, nu mai au bani să plătească ajutor.

Când în sfârşit te obişnuieşti cu ideea că ai să sfârşeşti patetic şi nu mai e nimic de făcut, ţi se întâmplă să te trezeşti târziu. După o serie întreagă de migrene şi insomnii, e aproape o tragedie. Ai întârziat şi la serviciu. Prea ocupat să nu-ţi priveşti în ochi şeful, cât bolboroseşti o scuză, nu realizezi, decât când ajungi acasă, că eşti gol. Orice boală o fi fost, s-a dus! Gata! Nu ţi-au rămas nici măcar bube, ca după vărsat de vânt. Eşti un gol pe două picioare şi pentru prima dată îţi simţi inima uşoară. Apoi realitatea dă cu biciul în tine … ce faci de acum încolo? Încotro? Nu mai eşti cine ai fost. Nu mai crezi în ce-ai crezut. Pe dinăuntru bate vântul, pe dinafară e şi mai complicat.
O stare trecătoare de confuzie. Un munte de răbdare. Şi pace. Pace cu tine însuţi.
Pentru un timp vei umple spaţiile devastate cu bunuri de producţie proprie. Îţi vei întări sistemul imunitar.
Când ieşi din iubire ai timp.
Cât stai în iubire, timpul te are pe tine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s