Crăciun dezamăgit

mama

Pe drumul serii spre Crăciun
e întuneric, la ce bun
să-i pun pe frunte stea, să ard,
când n-am nici iarnă, n-am nici brad?
Acele verzi se cos de munte,
magii mai construiesc o punte,
spre inimi care n-au avut
nici bun, nici bine de pierdut.
Pe pomii goi las ca o boare,
să curgă din penel ninsoare
şi-n ochii nopţii uluială,
mă-mbrac în globuri şi peteală,
presar din minte gânduri bune,
cu zahăr poleiesc alune,
stafide, încruntate nuci,
ofrandă de la veveriţe şi bursuci.
Din umbre, amintiri şi lacrimi fac
o tartă fără ouă, cu gust de cozonac
şi am să port pe braţe, de la poartă,
colinde, Moş Crăciuni de ciocolată
şi-am să adorm când, blând şi pe ascuns,
pe uşa scârţâind a lumii va intra Isus.
Poate aşa mi-a fost dat, ca mereu
să cert Crăciunul pentru Dumnezeu.

 

https://www.facebook.com/HazNacucazna/

Citeşte şi:

https://lilianawidocks.com/2016/12/25/suflet-de-craciun/

https://lilianawidocks.com/2016/12/20/de-la-sindicatul-ciobanilor-la-pieptul-mariei-craciun/

https://lilianawidocks.com/2015/12/27/taciunul-meu-craciune/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s