Deşertăciune

cracked-face

Se usucă strugurii pe ochi,
nu e vin să-mi curgă pe priviri retina,
frunza Evei îmi descântă de deochi,
cu iubirea dusă e şi vina.
Apa mării spală răni pe gene,
doar ologi mai dorm în Atlantide,
dorul îmi trimite cărţi cu semne,
se descalţă-n fund de ochi stafide.
Albiile-s deşălate de uscat,
vinul s-a-nghiţit, că-i era crudă
soarta de ibovnic alungat
în puterea ţărnei, cea flămândă.
Doar arsura tăbăceşte piei pe buze,
liniştea e cucuvea de boală,
gerul se gândeşte să refuze
fulgi de nea şi, pe dorinţi, peteală.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s