O pricina cu ouatoare

peasant-normandie( Allposters.nl )

Doctor la munte. Slava Domnului muntele nu are nimic, desi daca pun stetoscopul pe piatra parca aud niste carbune gemand. Aici imi gasisem post. Undeva aproape de Ucraina, nici aici nici acolo, dupa vorba si obiceiuri erau ‘jumate-jumate’. Moasa le descurca pe toate. Nu stiu de ce au cerut doctor, s-ar fi descurcat mai bine cu un veterinar in plus. Oamenii se reparau cu rachiu, animalele erau populatia majoritara.
Sunt rotund in obraji, port ochelari si m-a parasit iubita pentru un artist al buzelor de plastic aciuat pe langa un centru universitar. Toate matusile erau de acord ca eram baiat bun. La munte eram sultan. Vara barbatii isi cautau de lucru la padure, eu ramaneam in sat sa ajut gospodinele sa desfaca capacul la borcan. Furnizorii de mazare si compot fie binecuvantati, de gem si muraturi se ocupau ele. In timpul saptamanii faceam focul intr-o casa cocheta, construita anume pentru mine, langa dispensar. Ca sa nu innebunesc de la atata liniste sufleteasca sambata si duminica fugeam la oras. Cura de bautura, tigari si femei cu manichiura. Ma descurcam fara psihiatru. Pe drumul spre oras treceam pe langa casa tzatzei Aglae. Acum ca aproape ingropase 85 de primaveri se mutase mai la poale de munte, mai intre tufe, ca ajunsese sa semene cu copacii. De cate ori treceam prin fata casei dadea de mancare la gaini. Nu mai avea vaca, nu mai avea porci, umplusera frigiderele copiilor. Oile fugisera de-acasa dupa ce muri al batran. Avusese doar doua si nu le ducea dorul. Isi umpluse in schimb curtea de oratanii: gaini gurese, gaini pitice, un cocos fudul, opt rate cracanate si sase gaste. Cu atatea oua zilnic era de mirare ca nu daduse in galbinare.
‘Printre munti si printre vai trece o caruta/ Si din toate fetele tu esti mai draguta’ schelalaiam de obicei fericit in harbul meu de Dacie, cadou de la bunicul care isi pusese permisul de conducere in cui. Tzatza Aglae radea din 5 dinti, bucuroasa sa mai auda glas de om. Stand pe prispa zvarlea boabe de porumb clontatelor dand din cap a fericire. Astazi locul era pustiu. Nici urma de oratanii, nici urma de Aglae pe prispa. Am oprit masina, care oricum hodorogea ca o proasta dupa ce se plesnise peste toba cu o movila de pietris. In casa, fara sa spuna nimanui, se instalase apocalipsa. Gainile sareau din oale in strachini, cocosul refuzat ciupea din niste imortele, o rata se simtea ca acasa in sacul cu faina, ce mai fusese de mancare prin dulapuri fusese tras afara, in mijlocul bucatariei. Batrana zacea respirand zgomotos pe un divan langa cuptor, infranta de pliscurile ucigase. Satule, orataniile se multumira sa-mi zboare enervate peste umeri, mai mult ca o amenintare. Am luat batrana in brate si promitand martoagei de metal o vizita la mecanic am luat drumul spitalului. In drum am incetinit cat sa strig unor gospodine ce veneau incarcate de la targ sa opreasca la casa babei si sa se ocupe un pic de pasarile care nu avusesera loc in scenariul lui Hitchcock. Batrana isi reveni destul de repede in spital , ranile fusesera minore, asa ca a doua zi dis de dimineata se ceru acasa. Oamenii de la munte nu pierd vremea cu tanguiala, sus pe coama timpul are chef sa stea de vorba cu inima.

***

In casa Aglaei femeile pusera stapanire pe dobitoace.
– Vinitzi bre di va beliti ochii pi geam. Voi videti cum li ie Ileana gaturile la dracii ishtea? Parca taie lemni. Io dac-as hi omu’ ii ni-ar hi frica sa-i ies din vorba …
– Nu ti mai minuna atataTudosie, Ileana o fost vadana vreo patru ani, o trebuit sa cari lemni di la paduri sangura. A tau barbat, dupa cum ni sa pari, ti cam tzani in puf. Platesti agiutoari ca sa nu-ti crapi chelea pi manuri …
– Ma iubesti tzatza Frosina, ca daca nu ma iube nu vinem io dupa iel in pustiu’ ista …
– Eh pustiu, vorghesti prostii, da’ noi ci suntim aicea, cozi di matura? Ia fugutza tati la grajd sa jumulim pasarile iestea! Valerie, tu ramai ca ai manurile betege, si puni nisti apa sa deie in clocot …
Femeile se asezara pe scaunele scoase din bucatarie si incepura sa jumuleasca orataniile. Purtau vorba de la una la alta, se mai trezea cate una doinind, isi mai primeneau sufletele de griji.
– Iaca tzatza Frosina, chinui gasca asta de-o ora si tot nu sa curata, ba parca ii cresc alti peni la loc!
– Poate-i gansac Tudosie si-l tii pre strans di gat! Hahaha
Rasul curat le inalta vocile pe colina.
– Cari mai suntitzi pi la bucatarie aduciti fieru’ di calcat sa-i vinim di hac gascanului!
Valeria arunca printre coltii fierului de calcat o mana de jaratec si il duse in grajd femeilor. Frosina il lasa sa sfaraie pe pielea intinsa de grasime. Cozi de pene dadura buzna ca iarba la incoltit.
Curate si oparite orataniile isi asteptau randul la crematoriul ad-hoc. Ileana, cu camasa deschisa pana la brau isi ridica fustele pana pe coapse. Avea picioare lungi, frumos arcuite si sani ca niste hulubi salbatici, gata sa-si ia zborul. Nu degeaba barbatu-sau Vasile o tinuse legata de casa pana o lasa bortoasa, atunci cand o adusese in sat.
– Vad ca ti trec sudorili, umbla dara si cata in beciu’ babii, tre’ sa hie acolo nisti vin di ast’ toamna. Ii trimiti baietu’ ceala nic, di la Dunari, ca cica tzani sangili zdravan. L-o fi tzanand bre da’ i-o vinit gainili di hac. Da’ si ie nebuna, pre li umfla cu boabi. Sa mai zica shineva ca nu ti sa urca la cap papusoii! Aghe ti nisti Ileana, ada tata damigeana c-apoi i-om plati babii cand vini acasa …

***

Tzatza Aglae n-a scos un cuvant pe drumul de intoarcere. Cu un ochi radea de bucurie ca nu-i vatamata, cu altul plangea de cand i-am marturisit soarta orataniilor. Cand am ajuns, din seara coborase o liniste deplina. Curtea fusese maturata si orice urma de macel disparuse. Cand am intrat in bucatarie ne-a lovit boala lui Calache. Stiu ca-s doctor dar daca te loveste ceva in moalele capului si n-ai nici diagnostic nici rost de leac, ala-i Calache. Femeile zaceau pe divan, jos pe toale si pe taburetele batranei cu fustele trase pe pulpe, cu picioarele rasfrante ca niste ranjete. Masa era plina de oase si resturi de mamaliga. Ospatul le mersese la inima. Ulcele de lut mai purtau pe buze cate o dara de ruj de la vin. Simteam cum mi se strang ochii pe orbite. Tzatza Frosina incheie tabloul cu o sforaitura dupa care sari in picioare ca un soldat la apel.
– Ptiu, daca nu ne-o dovidit vinu’ ista pi tati! Scularea betivelor c-o vinit Aglaia!
– O mai ramas ceva di baut or ati dat gata tati damigenili?
– Numa’ una bre Aglae, da’ nu sta suparata ca platim …
– Ia faciti loc pentru baietu’ ista ca ma duc sa mai aduc una!
Ileana isi ridica fustele si mai sus, numai ca sa ma bage in boala, si sterse un taburet de bucatarie.
– Stai gios doctorasule! Ti-o hi foami, mai avem o gasca in rola si tocanita pi plita.
– Mai bine plec …
– Undi sa pleci mai baieti? M-ai adus pana aishea … puni mana si mananca, be, c-aista-i vin curat, stors din poama, nu posirca din aceea di la pravalie. Nu ti sparie di muieri li strunesc io, ca doara ni-o pus pi foc copchilasii … hahaha
– Tzatza Aglae, eu le-am zis sa le ia gatul, aproape te-au dat gata …
– Asa-i mai baieti, o intrat dracu’ in ieli. Nu ma samtzam asa ghini si o zi nu li-am dat sa mananshi. Atuncea o sarit pi mini, sa-mi ciucheasca ochii nu alta! Hai s-avem sanatati, da-o pi gat sa ti-ncalzasti ca mai pun o ulshica. Ia ziciti voi puturoaselor, s-o maritat domnisoara invatatoari?
– Da’ di undi! Cu Grigutza nu i-o mers ca aceala n-ari timp di muieri, il tzani rachiu’ la crasma. Poati domnisoru’ doctor sa imprumuti nisti carti di la biblioteca …
– Eu nu stiu …
– Iaca ci-i ard grumajii doctorasului! Neaparat tre’ sa-l invatam cum ii treaba pe-aishea pi la munti, c-apoi daca puni Lucretia lu’ popa Hurmuz gheara pi el sfarsasti ca gainili meli …
– V-as ramane indatorat daca nu v-ati amesteca …
– Sa nu ni amestecam? Bre baieti, n-am avut atata vanzoleala in sat tocma di la razboi. Di cand s-o dischis dispensaru’ la tati studentili li sa umfla galshili, macar o data pi saptamana.
– Dar de unde stii mata toate astea, ca n-am vazut s-aveti timp sa sprijiniti perdelele?
– Nici nu-i nevoie mai baieti, nu mai poati una sa deie buna ziua ca suji faringosept di la doctoru’.
Am deschis dispensarul abia miercuri. Inca ma durea capul. Femeile adunasera deja porumbul de pe tarlale, nu-mi ducea nimeni lipsa. M-am uitat in dulapiorul cu medicamente, eram la limita cu stocul de faringosept. Daca nu coboram in oras trebuia sa trec pe albastru de metil.
Pe drum m-am gandit sa-mi fac curaj sa opresc si sa-mi cer scuze de la tzatza Aglae. Cand sunt beat folosesc un limbaj colorat, Dumnezeu stie cu ce amuzasem femeile …
Tzatza Aglae mesteca un colt de basma si se uita cu obida la un munte de coceni de porumb.
– Mai baieti, acum daca nu mai am pasari ci dracu’ ma fac cu atata mamaliga?
In usa grajdului o privea cu ochii cascati, plini de speranta, un vitel. Vinul facuse toti banii.

roasted_chicken_4

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s