Frânturi

bride-h

În fiecare vis mă părăsești,
ca pe-o mireasă la altarul
zorilor de nevastă,
îmi lași inelul orelor cuminți,
dai vina pe fobia ta de alb,
sfârșești o rugăciune
în clipa ta nefastă.
Nu spun bisericii nimic,
mă simte uitată și pierdută,
îngălbenește albul sidefiu
în așteptarea unui sol târziu,
chemat de credincioși
cu ‘Doamne ajută!’.
Nuntașii vor pleca cu consternarea
sfârșitului de vară provincială,
de la oraș, o toamnă cu pretenții
va lua în râs atâta zăpăceală
pentru un fapt divers –
o nuntă ce n-a mai fost să fie,
nu-i timp de lacrimi, 
de lume ascund, sub rozul de machiaj,
o inimă pustie,
văd că nu pot
și-mi iau pe umeri crucea,
cobor pe valea gândurilor
reci și-un pic amare,
mă-ntorc în satul unde
să plângi nu-i o mirare,
unde țineai în brațe
și râsul și năpasta.
Acolo mi-ai lăsat, în păr, o sărutare,
te-aș fi urmat și-n iad
doar pentru asta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.