Pretenţii de amintiri

the-past

Din colbul vremii mai aduc acum
fotografii ce urlă-n chip de fiară,
în drum spre crematoriu, unde scrum
va picura din ele – foiţe de ţigară.
Privesc la chipuri ce se strâng în mine,
ca măşti de carnaval nepământean,
îmi scrii în sânge un poem cu rime,
în suflet lâncezeşte un plan euclidian
şi vor închide-n aripi de îngeri panicaţi
sublima lor tăcere, inel de pus sub limbă,
vor dispărea în fum Adamii aruncaţi
din rai, căci Eva nu se schimbă
la cursul valutar al nemuririi,
ea plânge, încă, la umbrarul de sub inimi,
ce înviere să te-aştepţi să-i vină firii,
când doar păcatul lasă-n loc lumini?
Umblă din mână-n mână o candelă aprinsă,
dar focul ce-ncâlceşte fum vine din iad,
mai stau la poarta raiului, cu palma-ntinsă,
să nu se plângă Sfântul că nu mai are vad.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s