Puiul mic al unui Dumnezeu atât de mare

Puiul de vultur sta trist, în cuib stingher, fraţii flămânzi şi-au uns pe aripi zborul, când îşi făcu curaj se izbi de cer şi îl întoarse în ţărână norul, căci Dumnezeu oprise obosit, să-şi sprijine pe palme dorul mut, de liniştea ce-odată i-a găsit puţină fericire-n început. Îngerul ce veghea, pe prispa raiului, destinul fragmentat … Mai mult Puiul mic al unui Dumnezeu atât de mare

Unul din doi

( Picture from Artmajeur ) Mă vremură păcate, în sus şi-n jos pe coaste, pe ochii minţii o perdea de noapte şi rugul comandat de inchiziţii îmi rup de tine teama de solstiţii şi te invoc cu inimă străpunsă, cu mângâierea vorbei dusă, să-ţi laşi iubirea lacrimă în mine, plec pe tărâmul cu lumină doar … Mai mult Unul din doi

Târziu de vreme

Curg ani prin mine, râurile vremii duc la vale tremurul mâinii, ce nu mai poate ţine forma prezentului în lutul moale. Iau amintiri în care te iubeam şi le abandonează-n alte maluri, îmi erodează gânduri şi nu am poduri sub care să mă-nchin în valuri şi m-aş vărsa în apele sărate, groapa comună, ca un … Mai mult Târziu de vreme

Deja

( Sleeping with ghosts, cover for the English group Placebo’s album – 2003 ) Când voi pleca din tine, ai să mă simţi ca pe-un picior beteag, scârbit de drum, în noapte, o durere aprigă de dinţi, pe deget, urme care ard în scrum, un gol de foame şi o poftă-n cui, un rânjet ce-a … Mai mult Deja

Tu, Doamne, care-ai fost şi-ai să mai fii şi după ce-oi pleca din veşnicie, când clipele ţi-or fi târzii, pustii, să te îmbraci cu ce mi-ai sortit mie.

Pierderi de memorie

Ca să salvezi o iubire, trebuie să iei trenul uitării. Altfel se îmbolnăveşte şi, în mediul nociv creat de oameni, îşi semnează singură sfârşitul. Dacă creierele sunt mari amatoare de oxigen, dragostea se hrăneşte cu dioxid de carbon. Ca şi copacii, dă la schimb aer curat. Bineînţeles că stimabilul creier nu ar recunoaşte nici mort. … Mai mult Pierderi de memorie

Dumnezeu are chef

Cerul îşi lasă durerea grea să încolţească la mine pe frunte, când vremea se-ncruntă şi-i rea, îmi cresc pe spinare răbdări de munte. Prin tâmple nori negri îmi înfig gânduri, cuvintele tună, ziua moare senină, furtuna îşi aşează bezna pe rânduri, Dumnezeu mă biciuie cu un fir de lumină. Vântul izbeşte şi-mi ia de pe … Mai mult Dumnezeu are chef

Medicaţia tăcerii

Sunt un amalgam de chimicale irosite în natură, dar puse împreună, artificial, dacă nu mi-ar fi găsit un nume, la-ntâmplare, aş fi fost doar un sac cu îngrăşământ de flori, uzual. Grădina mă acceptă cu rele şi cu bune, uneori aproape cred că şi florile mă iubesc, aşa cum te îndrăgosteşti de doctorul ce-anume se … Mai mult Medicaţia tăcerii