Despre relatii cu raza mica de actiune

 

– Pe asta de ce l-ai lasat?
Cand incepe mama sa-mi numere maruntisul intru in panica. Nu pot s-o mint asa ca incerc sa vad in ce fel de hartie creponata sa impachetez adevarul. S-o privesc in ochi ar fi o greseala. Manuieste lasere. Vede pana la sarma care-mi tine drept sutienul, asa ca las privirea in jos. Poate o simt. Parca simt niste vibratii, dar sunt sigura ca sunt de la nervi. Ce vor fi intelegand oamenii de rand prin karma? Ca si Sfantul Duh e ceva ce-ti trece prin cap si nu poti sa pui degetul. Karma maica-mii e abraziva si parsiva. Te ia prin invaluire si cat te chinui sa dai un raspuns te zgaraie pe fata. Mama … Pare ca nu se gandeste la nimic taind cuminte niste carne pentru tocanita cand de fapt coltii mintii ei de lupoaica, otrava pentru Remus si Romulus, mi se infig deja in gat.
Tusesc sec sa-mi dau importanta desi aud pana si vaietul chilotilor. Sunt convinsa ca macar atat stiti, chilotii se nasc muti. Va dati seama ce-ar fi daca ar putea sa articuleze? Nu s-ar mai ridica fundurile de pe scaun.
Maica-mea simte ca incerc sa evit o tragedie dar gustul victoriei ii ia mintile:
– Ce-are draga? Era prea bun si aveai remuscari ca-l retii in dauna altora?
Plusa zambareata si o admiram cum tropaia pe nevoia mea de intimitate.
– Nu stiu, am indraznit intr-un final desi insemna in fapt inceputul supliciului. Am adormit si nu mai stiu nimic. S-o fi suparat ca am tacut brusc. Sau poate i-oi fi cerut sa ma ia de nevasta in somn. Teribil sa nu stii ce vorbesti in somn …
– Nu stiu draga dar aveam impresia ca asta chiar voia sa te ia (dracului) de nevasta.
– Mama, barbatii nu au niciun chef sa ne ia de neveste. Pentru ei e inca primordial numarul nu calitatea, intre trei portii de sarmale si muschiuletul tau Wellington aleg orezul si au timp si de-o palinca. Iar daca totusi se hotarasc, nici morti nu accepta cererea altcuiva in casatorie. Numai pe-a lor. Si numai fortati de imprejurari.
Asta era adevarul, pe asta nu stiam de ce-l lasasem. Adormisem si toate gandurile tarzii isi luara zborul. As fi preferat niste pinguini, pe aia ii multumesti cu niste valuri, fie ele si reci, si niste caciulite de zapada.
Mama imi gasise garsoniera asta, vis a vis de apartamentul in care se mutase dupa ce-l ingropase pe tata. Casa in care copilarisem o umplea de melancolie si-n ochii ei asta era un betesug. Imi ordona viata de dupa vizor si jur ca uneori ii auzeam glasul trecand in pas de defilare pe la mine printre circumvolutiuni. Cred ca instinctul de conservare cu accente prematernale ma facea sa-i parasesc pe toti, as fi avut pe constiinta sacrificiul inca unui suflet la ea pe altar. Si bineinteles era de ajutor si frica de la sine a barbatilor, impusa si valorificata de spectrul aderarii la o relatie serioasa.
Te invita la un film si pentru ca miroase frumos il inviti sa-si ia la revedere la o cafea la tine acasa. Prima data zice politicos ca-i prea devreme pentru asa ceva, apoi te arata cu degetul ca i-ai furat replica. Brusc devine serios si te intreaba ce ganduri ai. Luata ca din oala si crezand ca asta vrea sa auda ii spui ca te gandesti la o relatie de durata. Nici globurile oculare nu mai pot face fata la atata groaza.
Mai trec cateva luni pana se linisteste. Intre timp mama curata vizorul cu servetele umede ce omoara 99% din bacterii si-ti cumpara un asternut nou de pat, cu trandafiri rosii pe manseta. Desi ii dai motiv zilnic sa se imbete, el n-a uitat. Si vine si clipa care s-a lasat asteptata cand vezi in ochii lui ca o sa te sarute. Inchizi ochii si astepti cuminte cu degetele incalecate la spate, sa nu se razgandeasca sau s-o apuce pe mama stranutul. Ii simti rasuflarea pe fata, parca se grabeste si el un pic … dupa care nimic. Deschizi mai intai un ochi si vezi ca te priveste piezis. O fi deschis mama usa si i-o fi tras una la ceafa.
– Te lepezi de Satana?
La asta nu te asteptai, nu-i asa? A dracului ce poti sa fii!
– De Satana?
– De relatia asta serioasa sau ce planuri mai ai.
– Aaaaa …
– Zi, te lepezi de Satana?
– Ma lepad!
– Pe bune?
– Ma mai tii mult in picioare?
– Bine, te cred pe cuvant, dar daca ma minti m-am imbracat si-am plecat!
Urmeaza concesie dupa concesie, fusta, bluza, lenjerie, date cu toatele de pamant.
– Te lepezi de Satana?
– A ramas vreun puf pe mine sau am uitat sa ma epilez? Ma lepad, ce dracu’!
– Bai, tu nu vorbesti serios, crezi ca-i de gluma?
Si cu asta isi indreapta bretonul sub sapca si dus a fost.
Cam asa ma alinta pe mine norocul, ma trage de perciuni si ma ciupeste de obrajori.
Si mama crede ca am aplicat pentru un post de fata batrana si-i greu dezvatul de a tine stacheta ridicata …

kim-basinger

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s