Mai stai

man-on-tree

Abia mă-ngăduie durerile de oase,
braţele-atârnă, plângând neputincioase
când visele se-ncruntă la încheieturi
şi cad pe jos, netrebnice tremurături
îmi trec în sus şi-n jos pe corpul moale,
o încăpăţânare se reazemă de şale,
îmbătrâneşte timpul şi-mi lasă pe sub unghii
ani, ce se-mpung pe gânduri şi pe muchii
şi te implor, iubire, să nu mă laşi în urmă,
mai stai de-o primăvară, frigul din inimă mi-l curmă,
mai ţine-mă de mână, mai lasă-mă în floare,
nu veşteji dorinţa în strigăt ce mă doare,
mai pune-mi suflet sub limbă şi îngeri în urechi,
din piept să-mi bată clopot, în frunte fă-mi un benghi,
să fugă-n alte vieţi deochiul amintirii,
să prind de tiv mantaua de cer a fericirii,
mai ţine-mă în braţe cât să-mi trag răsuflarea,
nu mă lăsa, iubire, să gust, încă, uitarea,
ţine tu biciul şi mână telegarii,
să evadăm în clipe, să ocolim portarii
zilei de azi, să-mprumutăm din mâine,
din raiul pământean, vin, sare şi pâine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s