Vieti pe tipsii de argint (XV)

Tava lui Dumnezeu

serving-plate-1

Seara se lungise languroasa pe pantecele caselor. Cateva stele o pandeau de dupa perdelele subtiri, curioase s-o prinda insinuandu-si degetele prin ferestrele deschise. Doamna Otilia se lasa fermecata.
– Ce-ar fi sa bem ceva afara, in gradina?
– Ma duc sa prepar bauturile.
– Mai am putin si termin de curatat tava asta si vin si eu …
– Adu-o cu tine, ai loc aici la masa daca vrei sa continui, dar mai bine luam o pauza cu toatele pentru bauturi. Mai ales ca asta e tava Melaniei, iar Melania nu pierdea vremea cu lamentari si suparari marunte. Vino copila, ti-am facut loc aici langa mine si-am sa-ti spun povestea unei femei care a furat atentie de la Dumnezeu. Bunica mea mi-a spus odata, cand noaptea incetase sa mai fie buna, ca la venirea pe lume oamenii iau cate ceva din Dumnezeu. Cei care vin cu mana goala apuca de pe diavol ca sa nu ramana cersind in eternitate. Melania i-a smuls si haturile destinului din mana si si-a manat telegarii dupa bunul plac. Vezi tu, Dumnezeu o suparase peste masura. Asta obisnuia sa fie tava Lui …
– Ati inceput fara mine?
– Oh Maria, povestea de-abia acum incepe … Ce sunt minunile astea? Maria …
Au prins a se privi adanc si am plecat ochii sa nu-si gaseasca vreo lacrima de lucru cu mine.
In moalele gradinii, unde numai ghioceii si toporasii erau lasati sa se tavaleasca pe iarba, tatal doamnei cioplise dintr-un stejar plecat la groapa banci si o masa lunga cat sa primeasca toata ulita la hramul Arhanghelilor Mihail si Gavril. Maria cususe perini si le imbracase in musamale. Un mar din acelea ce-si tuguiesc buzele in toate fetzele tinea cerul sa nu ne cada pe umeri. Pe masa, langa tava Melaniei ( Cum adica fusese tava lui Dumnezeu? O daduse pe Melania pe tava? ) Maria asezase trei cocktail-uri de culoarea mierii. Le pusese pe cap o basca de portocala si umbreluta. Maria era o enigma. Atatea minunatii ii ieseau din maini ca in comparatie cu ea noi paream searbade …
Doamna duse un pahar la buze si isi lasa ochii sa guste fericirea aceea usoara.
– Ambrozie … Marie, iar ai muls vacile zeilor!
– Numai tzatze de portocale doamna. Si-am mai pus si sticla ceea de vin spumant, n-o puteam servi drept sampanie sa suparam gusturile musafirilor.
– Mmmm … parca mai e ceva … lamaie, vodca, ce-ai mai pus?
– Numai lichior de lamaie, il tin pentru prajituri dar asta seara merita sa-l las olecutza la joaca.
– Mmmmmmm … e ca vara pe sfarsite, dulce si cu parere de rau, am indraznit si eu.
– Usurel copila, savureaza incet sa nu ti se urce la cap c-apoi prinzi de coada povestea pe sub masa, ca betivanii!
– Hahaha
Razand molcom cateshtrele ne-am rezemat de spatare, lasand seara sa-si faca un pic de cap si cu noi cat cuvintele isi pudrau nasul, gata sa ne ia prin surprindere.
– Era cea mai asteptata zi din viata ei. Chiar si ea, care ridiculizase dantela alba si valul pe ochi, abia asteptase sa se vada mireasa. Era vrajitorie in rusinarea aceea pura a culorilor. Albul pocaise partea ascutita din ea si lasase in urma traire blanda si drag. Vedea lumina. In fiecare zi vedem in lumina dar numai zile alese pe spranceana, surori ale soarelui, ne lasa sa vedem lumina. Si-atunci trebuie sa porti alb. Lumina strange culorile si le invarte pe dinauntru ca-ntr-un caleidoscop si toata fiinta ti se umple de emotie fotonica. Parca esti de lumina si arzi fara sa lasi scrum.
Melania ajunsese cu tot alaiul de automobile la biserica si parea ca tot targul isi mutase freamatul la usa Domnului. Copiii, jucand prinselea, aruncau pe trepte petale de trandafiri. Trei preoti iesira la usa sa vada multimea ce inghesuia tufele de trandafiri. Nu mai fusesera asa multi de la slujba de Inviere. Tatal Melaniei era profesor de limba romana. Din casa lui se imprumutau carti, multe editii rare, si tot acolo se infierau politicile de dupa primul razboi. El invatase pana si strainii sa scrie si sa citeasca. Melania publica sub numele lui la revista dar la scoala preda matematica. Avea felul ei de a vorbi copiilor incat acestia o urmau peste tot, ca o turma de mielusei, invatand chiar fara voie lectia. Melania facea din socoteli si geometrie o intreaga poveste.
De Aurelian se indragostise de la 2 ani. Crescusera impreuna dand deoparte atatea surcele de gard ca pana la urma tot gardul fu pus la pamant si gradinile incepusera sa creasca pui impreuna. De cand se intorsese de la studii de la Paris Aurelian se schimbase. Il simtea cum se departeaza si atunci pusese la cale nunta. N-avea sa-l lase asa usor pe mana plictiselii, ea care luase la scoala coronita si pentru ‘obraznicatura clasei’. Noroc ca tata-sau o tinuse legata de mana de invatatura si mama, desi timida la prima vedere, domolea cu manusa de catifea entuziasmul fetei. Melania era o fire vesela, intreprinzatoare, cu o libertate a imaginatiei creativa. In acelasi timp manuia ironia ca un muschetar si nu lasa o vorba sa-si ia nasul la purtare fara un plan anume. Intrand in biserica saluta inclinand usor capul nuntasii care-i facusera carare pana la altar. Facu cu ochiul catorva Sfinti de pe pereti. Astepta niste ingeri sa se apropie macar din curiozitate. Corul incepu sa cante un cantec popular vechi despre despartirea fetei de casa parinteasca. Rares dintr-a saptea recita cateva strofe din Luceafarul lui Eminescu apoi toti copiii se amestecara cu cantaretii de la cor inchinand un imn de slava lui Dumnezeu. Prin vitralii lumina semna scenografia. Un singur lucru lipsea simetria de arogarea succesului. Lipsea mirele.
Dupa o ora si Politia si Spitalul si Pompierii se recunoscura invinsi. Melania chinuise intr-atat florile din buchet incat unul din preoti i-l smulse din mana de frica sa nu le mutileze de fetzele curiosilor. Se intoarse brusc spre nuntasi. Al doilea preot stranse Evanghelia la piept in timp ce al treilea fugi cu cadelnita in altar. Toti trei gandisera ca era mare nevoie de Dumnezeu. Nuntasii pareau sa-l caute in alta parte …
Melania privi mastile pe sub care crapau zambete, scartaind lutul. Din coada ochiului o striga ce mai ramasese din trupul lui Isus. Se repezi si apuca cu amandoua mainile tava cu anafura si arunca in aer ranile vindecate, ca pe bomboanele de nunta. Nuntasii, prinsi pe picior gresit, se repezira sa le prinda. Preotii se retrasera in altar, aparand cu trupurile lor Sfanta Impartasanie. Melania se indrepta spre usa urmand gandurile care o luasera inainte. Unul se impiedica si ochii ii intalnira o pereche inmugurita, gata sa crape in verde de ras.
– Pe tine cine te-a invitat?
– Pe mine?
– Da, cu tine vorbesc!
– Nimeni, eu sunt cel ce-a restaurat icoanele din biserica si venisem in vizita. Imi cer scuze daca prezenta mea a suparat.
– Nicio suparare. Daca tot nu aveai altceva mai bun de facut ce-ai zice sa te insori azi?
– Sa ma insor??? Nu cred …
– Nu-i nevoie sa crezi. Am ceva de pus la punct, o ultima corvoada … Ma intorc in jumatate de ora, ai timp sa pui la punct detaliile. In fond trebuie ca esti preferatul parintilor, nu vad cine altcineva ii mai poate scoate de bunavoie din altar!
– Nu-ti asumi cam mult? Ca te-as vrea de nevasta …
– Nu cred ca esti dintre cei ignoranti care sa rateze o sansa cand realizeaza ca au una.
– Ma mai gandesc …
– Apreciez un barbat care nu se da in laturi cand e vorba de putina treaba. Ma intorc in jumatate de ora, nu am mai mult de atat …
Dupa care, lasand nuntasii cu gurile inchise doar pentru ca mestecau paine sfintita, Melania iesi val-vartej pe usa bisericii.
Pe drum, potrivind tava de argint ca pe-o platosa, puse la pamant din nuntasii care incercau sa traga bunul simt inapoi. Tata-sau conducea deja automobilul familiei spre casa, de frica sa nu ajunga fata prima la pistoale. Melania stia unde sa-l gaseasca pe Aurelian. Inca i se mai agata de un colt de minte reticenta lui de a vinde casa de la marginea targului, pe care o mostenise de la un unchi. Petrecerea burlacilor se inecase la mal. Pe Aurelian il gasi aproape indecent, cu semnele masculinitatii abia retinute sub cearceaf si capul ferit de cosmaruri pe sanii unei dame blonde. Facandu-si loc inspre dormitor pocnise in cap cu tava niste manuitori de tirbusoane care trezisera fetele sa faca cafeaua un pic cam tarziu. Aurelian se trezi palmuit si acoperit cu propriile tipete. Cand incerca s-o opreasca, pumnul ei mic si suparat ii gasi ochiul, care inchise pravalia pentru mai bine de o saptamana. Blonda aducatoare de felicitari relaxante pentru inceputuri de casnicie se scuza in drum spre baie. Melania isi ridica fusta bogata si-si lasa piciorul pe locul pentru care incepuse sa i se faca frica. Isi desfacu nasturasii imbracati in matase despuindu-si sanii care asteptau cu sufletul la gura. Aurelian incepu sa zambeasca satisfacut. Asta era Melania lui, fusese cat pe ce s-o piarda …
– Ai fi putut avea toate astea si inca pe atat, prostule! scrasni printre dinti, lovindu-l exact asa dupa cum se temuse.
Scoase de par blonda afara din baie, se aranja la oglinda, isi facu cu ochiul si indraznind sa-si trimita si-o bezea din varful buzelor pleca ca sa nu-si lase sotul sa astepte fara motiv.
La intrarea in biserica o surprinse tacerea lui Dumnezeu. Nu trasnise pe nimeni, locul era inca in picioare. Probabil isi daduse seama ca-si alesese prost cruciatii.
Barbatul o astepta la altar, calm de parca alergasera impreuna dupa vrabii. Inelele erau niste tinichele cu sticla colorata, numai tiganca care alapta pruncul la poarta cersind de la boieri ii luase nunta in serios. Si Melania. Aproape uitasera cu totii de Melania.
Septimiu era convins ca va trai sa regrete ziua aceasta, indiferent ce hotarare va lua. Macar daca ii era scris sa fie nefericit, sa fie din cauza acestei femei.
Melania si Septimiu au trait fericiti pana la adanci batraneti. Celibatarii convinsi s-au eschivat sa mai accepte invitatii la nunta si au ocolit cu bagare de seama bisericile. Femeile si-au luat inapoi increderea in propriul viitor.
Dumnezeu nu si-a mai luat tava inapoi. Ii placeau mai mult biscuitii Melaniei.

bride

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s