Cadou, la dinți

santa

Moș Crăciun, pe tine unde să te mai pun?
Am Albă de zăpadă și-un rege cam nebun
în discurs, fără haine, ce mi s-a cocoțat pe umeri,
și pitici care cer timpului răbdare, cât să-i numeri,
pe nas am o Scufiță ce-a pus în coșuleț
grija pentru o bunică, iar din crângul răzleț
al scalpului, departe de breton,
pândește-un lup feroce, flămând de neuron,
în buric am o sirenă, în coadă de pește,
pe escarpeni de piele o inimă îmi crește,
un croitoraș celebru, mânuitor de ac,
îi vine pijamalei, definitiv, de hac,
mă-mbracă în dantele și-o rolă de mătasă,
o zână dă un bal, sunt singura Cenușăreasă.
Picioarele mă poartă de-a lungul și de-a latul
visului din castel, da’-n brațe strâng pe altul,
așa că, Moș Crăciun, când vii să-mi lași sub brad
ninsori, o sărutare și-o filă de cec în alb.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.