Ni hahaha

wild-horse-art-13

În al şaptelea cer
al lumii, de după desfătare,
domneşte un ţigan,
rege peste linguri de lemn şi fiare.
Pentru că-i fură spoiţi,
cu praf de aur, anii de domnie
promise oacheşelor salbe
în dar o herghelie
de-naripaţi, cu poftă de jăratec,
câmp de trifoi, să pască mulţumiţi
şi-un puradel, să pună pe răbojul
domniei numărul de fericiţi.

Pe mine mă bătuse iar norocul,
să prind un loc la buza de hotar,
de nu-ţi roteşti cu viclenii ghiocul,
n-ai poză de clarvăzătoare-n calendar.
Pe drum m-am minunat de cai frumoşi,
căpăstrul cu canafi şi şaua cu arnici,
călcând la trap copitele şi furioşi,
rupând din frâu la loviturile de bici.
Găsii tarlaua mea într-un târziu,
un colţ noros, păstrând de la furtuni relicve
şi pentru că mânia nu fulgeră-n pustiu,
caii mei liberi erau trecuţi la tigve.
Făcui un foc cu oasele uscate,
buricul mi-l rotii în ritm de cai mascaţi,
căci mi-au rămas din vis doar clipele deşarte
în care-oi răsări, din tigve, miros de fraţi pătaţi.

Anunțuri
Etichetat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s