Ana crivăţului

ice-queen

În închisoarea iernii mele
nu-i loc de albul de zăpadă,
doar ger şi focul cerând lemne,
stingându-se rugând să vadă
din cer măcar un colţ de soare,
epidemie pentru nori,
unde-am rămas prescriu teroare
cătuşele fără culori.
Lupii îmi sperie şi luna,
credinţa mi s-a smochinit,
cine să-şi caute nebuna
în locuri numai cu-asfinţit?
De tine-mi scriseră-ntr-o carte,
la tropice te-au prins de urme,
nici jumătăţile n-au parte
de inc divin, care să curme
depresia-n exuberanţă
şi n-am motiv ca să mă plâng,
la pol şi lacrimile-ngheaţă
şi rănile se-nfig adânc.
N-ai fost în stare să mă cauţi
sau poate-n gând eşti obosit,
ori poate te-ai pierdut în însuţi
şi iarna-n gheaţă m-a zidit.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s