Alungat din reţetă

snowwhite

Cândva aveai gust şi miroseai a tei,
în primăvară ţineai strâns între dinţi
muguri de brad, pe braţe ghiocei
şi presărai cu fragi pe sărutări fierbinţi.
În vară-ţi legănai pe limbă
curaj de piersici, zeamă parfumată,
pe gât mă-mbrăţişai c-o umbră,
muşcată din cireaşa de ureche-atârnată.
Toamna-aduceai pe merele din sân
dorinţa ta, tumult de scorţişoară,
piteai sticle de vin brumate pe sub fân,
dovlecii îi lăsam cu inima uşoară.
În iarna noastra fulgii erau vanilaţi,
cu nuci şi portocale ne hrăneam lumina,
în gustul tău dormeam îmbrăţişati,
cafeaua lâncezea pe ochi cu săptămâna.
Azi dorm uitate pe ramuri mirodenii,
sarea din lacrimi s-a uscat amară,
din doi au mai rămas vedenii,
doar amintirea mai are putere să ne doară.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s