Magma uitării ne ţine minte

pompei-2010-05-03-14-05-37

Toate vieţile îmi locuiesc în Pompeii,
în atrii plămădesc pâinea
cea de toate zilele,
în timp ce ventriculele au grijă de gustul vinului.
Plouă uneori, ca din cer, peste noi,
cu stafide pentru cozonaci
şi aşchii de peşti,
ca nişte săgeţi,
străpungând şi liniştea, şi foamea.
Alteori zodiile ni se încruntă,
păgânii năvălesc şi ne biciuiesc în temple,
lăsându-ne hămesiţi
pentru mai multă pâine,
uscaţi pentru mai mult vin.
De-acolo de sus,
din raiul în care ne păstrăm minţile,
erupe Vezuviul,
trecându-ne prin pară şi prin foc,
regretele, ca nişte maiuri, 
ne bat spinările la râul magmei
şi lepădăm din noi mirul,
ca să ţinem treze candelele lumii.
Din măruntaie putrede
rup zidurile cetăţii draci însuliţaţi,
mânuind cazane cu catran
şi astupându-ne cu tăciuni urechile,
apoi, fără ştire, Vezuviul se înalţă ameninţător,
un zeu pus pe jăratec de o nimfă,
şi curge peste tot ce-am fost,
până în catacombele venelor,
până adună în cenuşă
şi ultima picătură de sânge.
În urma lui rămân soldaţi de fum,
să usuce fărădelegea.
Îţi văd chipul sculptat de păcate,
de suflet te-am înşelat chiar eu.
Nu, nu mai eşti demult aici cu noi,
gândul mi-a rămas întemniţat
sub crusta de întuneric,
poate dacă aş şopti, în van, ‘adio’,
căci amândoi am implorat de soare-n asfinţit,
ai să renunţi să ne mai cauţi în ţărână,
cu tine am vrut să pun pe răni iubire,
exuberanţa iadului ne-a biruit.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s