Magma uitarii ne tine minte

pompei-2010-05-03-14-05-37

Toate vietile imi locuiesc in Pompeii,
in atrii plamadesc painea
cea de toate zilele
in timp ce ventriculele au grija de gustul vinului.
Ploua uneori ca din cer peste noi
cu stafide pentru cozonaci
si aschii de pesti,
ca niste sageti,
strapungand si linistea si foamea.
Alteori zodiile ni se incrunta,
paganii navalesc si ne biciuiesc in temple
lasandu-ne hamesiti
pentru mai multa paine,
uscati pentru mai mult vin.
De-acolo de sus,
din raiul in care ne pastram mintile
erupe Vezuviul
trecandu-ne prin para si prin foc,
regretele ca niste maiuri
ne bat spinarile la raul magmei
si lepadam din noi mirul
ca sa tinem candelele lumii treze.
Din maruntaie putrede
rup zidurile cetatii draci insulitati
manuind cazane cu catran
si astupandu-ne cu taciuni urechile,
apoi fara stire Vezuviul se inalta amenintator,
un zeu pus pe jaratec de o nimfa,
si curge peste tot ce-am fost,
pana in catacombele venelor,
pana aduna in cenusa
si ultima picatura de sange.
In urma lui raman soldati de fum
sa usuce faradelegea.
Iti vad chipul sculptat de pacate,
de suflet te-am inselat chiar eu.
Nu, nu mai esti demult aici cu noi,
gandul mi-a ramas intemnitat
sub crusta de intuneric,
poate daca as sopti in van ‘adio’,
caci amandoi am implorat de soare-n asfintit,
ai sa renunti sa ne mai cauti in tarana,
cu tine am vrut sa pun pe rani iubire,
exuberanta iadului ne-a biruit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s