De la sindicatul ciobanilor, la pieptul Mariei Crăciun (Merry Christmas!)

turkey-staredowns-22-660

M-am născut în România,
colea, în Carpaţi,
unde-n vogă vara-i ia
şi de Anul Nou mascaţi.

De unde vin eu, ‘Porcule!’ e cel mai răspândit alint şi cel mai nimerit. La început mă uitam la mama, cum lăsa să-i scape silabele printre dinţi, apoi la tata, care se pregătea să schimbe genul, dar se oprea, la timp, văzându-mă cu gura căscată, imaginându-mi că-i cresc şorici pe faţă. Îl rugam să-mi fornăie pe nas. Toată lumea râdea şi tata mă salta pe umăr şi mă învârtea, într-un carusel cu cai, verzi de bucurie şi lumină doar din scântei.
Moş Crăciun a lămurit dilema porcului. Porcul e cârnaţi, friptură, tobă, chişcă, răcituri, gust proaspăt de legume, când ţi s-a uscat verdeaţa şi gelatina din tortul Diplomat. ( Tortul ăsta, Diplomat, nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar e preferatul meu. Poate şi eu sunt cam prea-prea şi a dracului de foarte, când sunt stârnită.)
Aşa îl aşteptam noi pe Moş Crăciun, cu porc pe masă şi ţuică de prună, cu vin fiert şi cornuleţe cu osânză de oaie.
Pe când adunasem vreo 40 de ani, începuseră să dea prea multe E-uri la porci. Tot atunci am prins un contract în fotbalul englez. Pe gazonul manichiurat al Reginei, Moş Crăciun nu râgâie, vorbeşte afectat, bea bere şi în timpul programului asortează lapte la biscuiţi cu ghimbir. Englezii iubesc legumele, de-aia lasă la uşă ceva morcovi şi pentru Rudolf. Adio porc, masa de Crăciun e aici un imn închinat curcanului! Un singur fel: curcan la cuptor. Garnitură de legume fierte. Şi câteva albituri coapte: cartofi, păstârnac şi, pentru culoare, 2-3 morcovi. Mult rozmarin.
Primul Crăciun, primul curcan. Singurul grohăit de pe masa în familie – o duzină de porcuşori înfofoliţi – cârnaţi cât degetul, ascunşi sub păturele de bacon. La mine acasă îi zicea costiţă şi era verişoara mai rumenă a palidei slănine. Măcar la noi pomana porcului arată pentru toţi la fel! Aici, pe deasupra ochelarilor vezi copane, aripioare, şolduri, prin ochelari … şi in farfurie, numai piept. Şi nu mă uitam pe eticheta de la sutien … 
Aruncând priviri disperate în jur, am realizat că eram singura de la masă cu talia încă vizibilă de la distanţă ( oh, ce vremuri! ). Poate credeau că sunt la cură de slabire.
În anul care a urmat m-am oferit să ajut la bucătărie. Şi la plasarea castroanelor cu veganisme. Nu aveam de gând să mai stau lângă verzele de Bruxelles.
Stăpână peste tăvile în care încă sfârâiau cartofi în untură de gâscă, le-am adus la cunoştinţă că am de gând să tranşez şi curcanul. Tot aveam grăsime pe mâini … Partea berbecului – un copan rumenit, fără sos noroios. Nici azi nu înţeleg sosul maro al insularilor. După ce am plasat, spre adopţie, copiii grădinei, lipsiţi de colesterol, m-am întors la bucătărie, după balerin. Dispăruse. La masă mă aştepta … piept de curcan … cu sos. Iubi îmi şoptea, peste masă, că se ocupase el de tranşare, ştia cât de mult îmi place pieptul de curcan … Varza de Bruxelles nu se mişca de lângă farfuria mea.
În anii de după, am militat pentru achiziţionarea de curcani mai muşchioloşi, mai viguroşi. Pieptul de curcan din farfuria mea a crescut exponenţial. Ba soacră-mea îmi dădea şi ce rămânea, la pachet.
„Nouă nu ne place deloc, înainte să te avem în familie îl aruncam. Acum cel puţin nu mai avem remuşcări că mai sunt copii flămânzi în Africa.”
Am îmbătrânit şi ficatul nu mai are chef de porc. E vârsta la care toată lumea descoperă că pieptul de curcan sau de pui e comestibil. Protejează sistemul vascular.
… şi mă ia, aşa, o nostalgie, gândindu-mă la toate codiţele alea de porc, pârlite pe flacără şi la toate copanele, care ar fi putut să fie, dar nu s-au nimerit.
Apuc ce mi-a mai rămas din porc – gelatina şi, presărând zmeură şi căpşuni, pun la frigider tortul Diplomat. Pentru copii. Poate puţin, pe furiş, şi pentru mine, când o să ridic cornetul cu frişcă în cinstea lui şi caloriile nu se vor fi organizat deja în fracţiuni teroriste.
Parcă era mai bine la nişte ţărani, cu trei ciobani făceai şi nişte bănuţi, cu colinda. Aici Merry e fudul, politicos şi sec.

sprouts

Anunțuri

Un gând despre “De la sindicatul ciobanilor, la pieptul Mariei Crăciun (Merry Christmas!)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s