Din două

cherries-on-tongue

M-am născut cu două suflete pe limbă,
două arţaguri, două pocinoage,
două iaduri ce scuipă flăcări
pe trupul meu curat.
Unuia nu-i tace gura,
jeluieşte, ameninţă,
râde de truda respiraţiei noastre,
boscorodeşte şi caută pricină.
Ne-a luat pacea, din rădăcină
şi-o terfeleşte pe sub nasul nostru,
când biciuind,
când şfichiuind în aer,
nu are milă, nu are vreme,
nu are răbdare.
Celălalt, fără drag de nimeni,
frământă tăcerea, cu pumnii muţi,
încovoindu-se, fără a ne îndrepta,
chinuind, fără a vrea să împartă,
fără răutate, fără să vadă,
fără noi.
Mă rup în două sufletele, pe sub limbă,
ard în catranul lor damnat,
aş fi putut să fiu un lucru,
fără pedeapsa de-a spera ce-am cutezat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s