Pelerin in pelin

 

Cine crede ca dupa coacerea lui Adam si a Evei Dumnezeu a mai stat sa plamadeasca vreun aluat mai are multe de tras. Suntem produse de serie. Toti prezentam eticheta ADN pentru a ne da drept unicate cand in fond e vorba doar de concentratia de chimicale puse sa ne dea culoare, emailul. Matritele Domnului au si ele chef sa-si treaca in portofoliu asemanarea cu El, desi nu e nicio cerere pe piata. Acum, ca sa se inteleaga procesul tehnologic, am sa ma leg de explicatii ingineresti. Poate filosofii sa umble dupa Sfantul Duh contra vantului, eu am sa-l imbuteliez intr-o doza de spray si cu el o sa dau cate o gura de viata momailor de lut. Cat a fost la mana lui Dumnezeu a respectat rigorile si atat Adam cat si Eva au primit sufletul pe care l-au meritat. Dar ganditi-va ca ati lucra intr-o fabrica, la o banda rulanta, unde sortati acelasi tip de bibelou cateva milioane de ani … Ani-lumina, ca se ocupase de asta DumneaLui. Daca nici asta nu e definitie pentru plictiseala atunci nu stiu care mai e! Drept urmare, Duhul se mai indreapta de sale, mai face cativa pasi de dans sa se dezmorteasca, mai ia o pauza de masa si uita unde a ramas si uite-asa cand nu e folosit prea des Cuvantul, desi ai Lumina, intervin erorile. Sufletele sunt asamblate la nimereala. Decat sa inghete complet activitatea fabricii de adoratori Dumnezeu a considerat ca e chiar amuzant sa-i vada pe omuleti cum alearga toata viata disperati sa-si gaseasca sufletul. De-aia nu prescrie nimeni jogging sufletesc, bietul e mai mereu epuizat. Cum fiecare trup misuna sa dea de suflet, Dumnezeu – un lenes prin definitie ( de-aia l-a trimis pe Isus in misiune si n-a coborat El ) – isi face timp sa mai inventeze cate un antidot, sa mai scrie o carte.
Unii isi gasesc sufletul si putin le pasa daca dau la schimb unul care nu se potriveste. Unii renunta. Unii triseaza pretinzand. Eu l-am cautat. Fara lumanare, doar cu un muc de candela de la mama. Dar n-am ajuns la timp. Daca as fi putut pune mana pe timp … nu sa-l tin pe loc, doar sa m-agat recunoscatoare, poate l-as fi gasit. Au tras de mine spaimele oamenilor. Le-am lasat cate un pic din mine, cat sa-si stearga lacrimile din ochi. Cand am ajuns se topise. Sufletul meu se topise ca o zapada de prea multa bucurie in primavara. De sufletul lui avusesem mare grija, era vioi si cuteza naiv. I l-am intins pe tot si-n loc mi-au pus de la ‘Improvizatii’ o proteza. ‘Reparatiile’ se ocupa de intamplari serioase.
Nu golul ma doare cand se face frig afara ci gandul ca nu m-am priceput.

chaplinmoderntimes

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s