Steaua orbului

girl-snow

Primeşte-mă cu steaua,
e dimineaţă şi colindatul rău m-a ostenit,
nu îţi cer bani, nu prigoni nuiaua,
un colţ de pâine, pe suflet primenit.
Venii s-alung lăsaturile serii,
anul ce şi-a ieşit complet din minţi,
de-ai să mă ţii până în pragul verii,
am să adorm în foşnete cuminţi.
Primeşte steaua mea fără lumină,
cuvintele fac focul pentru noi, în vatră,
ridică-ţi ochii către cer, senină
e azi eternitatea şi ne-aşteaptă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s