Hoţ de lumină

man-wacthing-woman

M-a smuls din pat, în cămaşă subţire. Vara chinuie nopţile. Dă drumul, pe furiş, dracilor în lume şi, furând simţirea lunii, îi promite frumuseţe fără pereche, în schimbul tăcerii. Braţul lui mă rupea în două, ţintuindu-mă pe coastele armăsarului. Biciuia trifoiul câmpurilor, ca să-şi mâne de la spate telegarii. Furase cai şi mă furase şi pe mine. Tropăitul copitelor cutremura pământul şi mi se băga pe sub piele, stârnind dureri noi. Armăsarul se arcuia nervos, să-i prindă din urmă, scăpărând ochii, înghiţiţi de beznă, ai străinului. Mă purta albă, ca pe o lumină, să-i ţin loc de privire. Respiraţia mi se zbătea în colivie. La ce mai ţineam cu dinţii viaţa din mine? Mă va întoarce acasă, siluită şi mama mă va ascunde în hrubele casei sau mă va alunga la vreo mănăstire săracă, după ce va fi ucis pruncul, cu vorbe grele. Poate vreuna din slugi să se îndure de mine şi să ne ia peste noapte la ea acasă, unde să păcălim foamea câte zece într-un pat. Sau poate, ferindu-se de slujbaşii Domnului, străinul mă va îngropa, să ţin de mână rădăcina unui copac, să mă întorc, plângând, în roua frunzelor. Un suflet scos la mezat de Dumnezeu. Şi mult prea grea pricină. M-am dat somnului, puterile-mi plecau în uitare.
„Dormi”, mi-a mângâiat cu mustaţa urechea. „Dormi somnul meu, că încă n-am tihnă”.
Când am deschis ochii, erau pe chipul lui. Mă întinsese pe un braţ, în tainiţa pădurii.
„Vreau doar să dorm, să adorm uitându-mă la tine”.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s