Urme de boală

heart-broken

Mă dor până la oase
îmbrăţişări pe care nu le-am avut,
un reumatism cu zile friguroase,
o rană fără ace de cusut.
Mă dor până la venele-albastre
dulci mângâieri ce nu m-au cunoscut,
o anemie ca o sete de dezastre,
când apa nu mai ştie de-i bună de băut.
Mă doare până la laringe
sărutul care-a amuţit,
o răguşeală, un foc care se stinge
pe buzele ce în cenuşă au murit.
Mă doare în bătaia inimii
tăcerea fără scrupul de iubire,
angina strecurându-se-n atrii,
povara unui vis fără-amintire.
Şi tu mă dori, fără picioare,
un drum rămas pe loc, definitiv,
fără urmări, fără culoare,
un verb căzut în infinitiv.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s