Sarmale cu obligatii

sarmale-1

Mai erau zece zile pana la Craciun si asta nu ma parasise. Ba la o saptamana dupa ce mi-a umplut ghetele de Mos Nicolae mi-a varat un inel sub nas:
– Ne logodim!
– Asa ca-n filme, cu inel de aratat la toata lumea?
– Chiar asa! Si poti sa ma strigi Iubi ca nu ma deranjeaza. Poti sa ma trimiti si dupa tampoane la farmacie ca tot nu ma deranjeaza. Nu sunt din aia …
Si azi ma mir ca n-am lesinat. Pe vremea aceea tineam la bautura. Poate as tine si azi, dar nu mai beau. S-a scumpit a dracului.
Inelul ma strangea un pic dar n-aveam de gand sa-l scot de pe deget nici cu pistolul la tampla. Inainte de Craciun, desi i-au venit in ajutor niste prieteni, s-a oferit sa ma ajute la pregatit bucatele. Ati vazut cum toaca un barbat legumele pentru salata de boeuf cu piept de pui cand prietenii lui sunt la baut si-i trimit poze cu fetele de la masa de alaturi? Daca indraznesti sa-i dai sfaturi ti se reaminteste de pe buza paharului de vin ca cei mai buni chef-i din lumi sunt barbatii. Barbati pe care mamele lor i-au pus la treaba.
Iubi ciopartise pieptul de pui, era un macel acolo, probabil prietenii lipisera deja mesele. Dupa cum arata salata m-am grabit sa bat maioneza ca sa nu fim obligati s-o servim drept supa. Primele noastre sarmale le-am prins cu sfoara, verzei nu-i placea cum ii sta parul. Friptura s-a ars pentru ca ne aprinsesem cate o tigara si s-au amestecat fumurile. Prajiturile mi-au mai restaurat din demnitate. L-am lasat pe el sa orneze tortul, sa-si faca de cap cu putina ciocolata. La sfarsit l-am nins cu fulgi de ciocolata alba ca sa nu se vada in poza ce-a scris Iubi cu degetul.
Ne aprinsesem putin de la vin cand ne-a luat pe nepregatite bataia la usa. Mama-viitoare-soacra a dat navala cu doua papornite atarnandu-i resemnate de maini. Salata de boeuf, sarmale, carnati, ceafa de porc la tava, salata de sfecla cu hrean si cozonaci. Si vestea ca invitase toata familia la masa. S-ar fi plictisit cu totii sa stea la ei acasa.
– Puiu lu’ mama e innebunit dupa sarmalele mele, ia gusta si spune-mi ce crezi.
Sarmalele soacra-mii erau delicioase. La fel si salata de boeuf si carnatii si friptura. Cozonacii erau bine crescuti si trebuie sa recunosc, chiar mai buni decat ai maica-mii. Nici musafirii nu s-au lasat asteptati. Iubi parea fericit si asta insemna Craciun pentru mine.
– Uite draga, mananc si din sarmalele tale! Ai vazut ca le-a placut si salata mea?
Dragul de el, ma lauda deja ca pe-o nevasta gospodina. La prajituri toata lumea si-a facut timp sa admire inelul. Paream isteata si nu credeau ca e nevoie ca mama-soacra sa faca naveta mai mult de doi ani de la doua statii de troleibuz , aveam timp sa tot impaturesc sarmale. Asta daca nu scotea capul vreun nepot care sa urle dupa bunica-sa …
Nu-mi aduc aminte exact de ce m-a parasit, doar ca fosta-aproape-mama-soacra a avut nevoie de trei cutii sa-si ia retetele inapoi. Inelul de logodna au trebuit sa mi-l taie cu clestele, se intepenise pe deget. L-am platit in rate pentru ca in timp ce ma specializam in bucatarie retrogradasem la munca part-time. Slava Domnului ca n-am avut copii! As fi pierdut custodia in favoarea sarmalelor traditionale. Macelarul de la colt imi refuza si azi orice comanda, soacra-mea l-a invatat cum sa marineze mielul de Paste.
Fac doar sarmale de post, ca sa nu ma apuce plansul.

sarmale-2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s