Sarmale cu obligaţii

sarmale-1

Mai erau zece zile până la Crăciun şi ăsta nu mă părăsise. Ba la o săptămână după ce mi-a umplut ghetele de Moş Nicolae, mi-a vârât un inel sub nas:
– Ne logodim!
– Aşa ca-n filme, cu inel de arătat la toată lumea?
– Chiar aşa! Şi poţi să mă strigi Iubi, că nu mă deranjează. Poţi să mă trimiţi şi după tampoane la farmacie, că tot nu mă deranjează. Nu sunt din ăia …
Şi azi mă mir că n-am leşinat. Pe vremea aceea ţineam la băutură. Poate aş ţine şi azi, dar nu mai beau. S-a scumpit a dracului.
Inelul mă strângea un pic, dar n-aveam de gând să-l scot de pe deget, nici cu pistolul la tâmplă. Înainte de Crăciun, deşi i-au venit în ajutor nişte prieteni, s-a oferit să mă ajute la pregătit bucatele. Aţi văzut cum toacă un bărbat legumele pentru salata de boeuf cu piept de pui, când prietenii lui sunt la băut şi-i trimit poze cu fetele de la masa de alături? Dacă îndrăzneşti să-i dai sfaturi, ţi se reaminteşte, de pe buza paharului de vin, că cei mai buni chef-i din lumi sunt bărbaţii. Bărbaţi pe care mamele lor i-au pus la treabă.
Iubi ciopârţise pieptul de pui, era un măcel acolo, probabil prietenii lipiseră deja mesele. După cum arăta salata, m-am grăbit să bat maioneza, ca să nu fim obligaţi s-o servim drept supă. Primele noastre sarmale le-am prins cu sfoară, verzei nu-i plăcea cum îi stătea părul. Friptura s-a ars pentru că ne aprinsesem câte o ţigară şi s-au amestecat fumurile. Prăjiturile mi-au mai restaurat din demnitate. L-am lăsat pe el să orneze tortul, să-şi facă de cap cu puţină ciocolată. La sfârşit l-am nins cu fulgi de ciocolată albă, ca să nu se vadă în poză ce-a scris Iubi cu degetul.
Ne aprinsesem puţin de la vin, când ne-a luat pe nepregătite bătaia la uşă. Mama-viitoare-soacră a dat năvală, cu două paporniţe atârnându-i resemnate de mâini. Salată de boeuf, sarmale, cârnaţi, ceafă de porc la tavă, salată de sfeclă cu hrean şi cozonaci. Şi vestea că invitase toată familia la masă. S-ar fi plictisit cu toţii să stea la ei acasă …
– Puiu’ lu’ mama e înnebunit după sarmalele mele, ia, gustă şi spune-mi ce crezi!
Sarmalele soacră-mii erau delicioase. La fel şi salata de boeuf, şi cârnaţii, şi friptura. Cozonacii erau bine crescuţi şi trebuie să recunosc, chiar mai buni decât ai maică-mii. Nici musafirii nu s-au lăsat aşteptaţi. Iubi părea fericit şi asta însemna Crăciun pentru mine.
– Uite, dragă, mănânc şi din sarmalele tale! Ai văzut că le-a placut şi salata mea?
Dragul de el, mă lauda deja, ca pe-o nevastă gospodină. La prajituri toată lumea şi-a făcut timp să admire inelul. Păream isteaţă şi nu credeau că e nevoie ca mama-soacră să facă naveta mai mult de doi ani, de la două staţii de troleibuz , aveam timp să tot împăturesc sarmale. Asta dacă nu scotea capul vreun nepot, care să urle după bunică-sa …
Nu-mi aduc aminte exact de ce m-a părăsit, doar că fosta-aproape-mamă-soacră a avut nevoie de trei cutii, ca să-şi ia reţetele înapoi. Inelul de logodnă au trebuit să mi-l taie cu cleştele, se înţepenise pe deget. L-am plătit în rate, pentru că în timp ce mă specializasem în bucătărie, retrogradasem la munca part-time. Slavă Domnului că n-am avut copii! Aş fi pierdut custodia în favoarea sarmalelor tradiţionale. Măcelarul de la colţ îmi refuză şi azi orice comandă, soacră-mea l-a învăţat cum să marineze mielul de Paşte.
Fac doar sarmale de post, ca să nu mă apuce plânsul.

sarmale-2

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s