Inimi de sorginte naivă

queen-of-hearts-costume

Îmi spui c-ai orbit şi vrei să te ţin de mână,
nu-ţi fie teamă, abia ai început să vezi,
inima mea ţi-a pus pe frunte lumină,
poţi să deschizi cuvântul şi n-o să te mai pierzi.
E caldă, lovită de roşeaţă
şi arde o durere pe vatra unui trup de jar mocnit,
o vezi doar pentru că, trecând prin viaţă,
nu ţi-ai lăsat nici timp, nici visuri de iubit.
Te lamentezi că celelalte inimi, sculptate fin în gheaţă,
sunt mai frumoase şi te-ar fi mulţumit,
mă-ntrebi de ce mă mai ascund în kitsch-uri,
când lumea nu mai are păreri de rău, când dă în asfinţit,
tu nici nu ştii ce binecuvântare
e să aprinzi priviri în ochi bolnavi
şi să iubeşti, chiar în culori primare,
ploi sterpe pe umeri de munţi cavi,
neelegant şi fără semnătură,
tu, omul pe care l-ai pierdut când drag
ţi-a fost doar de idei, de raţiunea pură,
nu te-ai împiedicat de-al sufletului prag.
Poate că-ţi pare ieftină povestea
ce-ţi scriu pe degete, de ai dor să citeşti,
şi Dumnezeu şi-a pus încrederea în ieslea
pământului fără valenţe îngereşti.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s