Marieta imposibilelor iertări

marieta-3

Puţini îşi mai aduceau aminte c-o chema Marieta. Din curvă şi beţivă n-o scoteau. Îşi vindea trupul numai pe băutură. Din pensie îşi plătea facturile. Nu întârziase niciodată. Adormea prin şanţuri, terfelită de prietenii de pahar. De dimineaţă bărbaţii o scuipau în drum spre serviciu. Câte o femeie prindea curaj şi-i cobora fustele pe picioare, încercând s-o trezească şi s-o trimită acasă. Suduia pe toată lumea. Dezmeticită, ameninţa cu moartea dacă i se arăta milă. Se oprea în faţa bisericii şi se certa cu Dumnezeu, preţ de o oră, ca o precupeaţă. Dumnezeu tăcea mâlc.
Marieta se călugărise la 17 ani. Fusese acceptată cu greu la mănăstire, era foarte frumoasă, dar ea îl iubise de mică pe Dumnezeu, chiar fără să-l ştie. Cu toate lacrimile neamurilor, nu se lăsă înduplecată. Dintre călugăriţe era cea mai harnică, prima care se trezea, ultima care spunea rugăciunea de mulţumire. Poate că Dumnezeu nu se mai lăsa impresionat aşa uşor, dar dragostea sorei Maria era senină. Şi pe cât de sinceră, pe atât de simplă. Întunericul îşi zornăia lanţurile, răbdător. Cei slabi veneau de bunăvoie. De ales, alegea numai dintre cei mai buni.
În jurul mănăstirii se pripăşise un sat de oameni sărmani. Călugăriţele ajutaseră şi ele la ridicarea caselor. Pe Baba Leana o dăduseră copiii afară din casă şi se aciuase şi ea la mănăstire. I se zidi o chilie, în coasta bucătăriei. De pâinea Babei Leana se vorbea cale de opt sate. Oamenii veneau din toate colţurile, să ceară pâine şi aduceau la schimb găini, ouă, ulei, zahăr şi câte altele. Parcă şi Dumnezeu se pregătea să se invite la masă.
Aşa a dat peste Leana un nepot de soră. S-a prins calfă la un dulgher în sat. Îl ajuta în bătătură, la schimb cu casă şi masă. Învăţa şi meserie. Aşa mai putea zăbovi pe lângă mătuşă-sa, încercând s-o convingă să-l urmeze acasă. Să nu rămână între străini. Cele cu ani în spate îl bănuiau că pusese ochii pe Maria. Şi flăcăul era chipeş şi harnic nevoie mare.
La început Maria nu părea a-l băga în seamă, dar tânărul se înhămase cu răbdare şi nu se lăsa dat deoparte. Îi promisese să se mulţumească fie şi cu un colţ din viaţa ei, fără să uzurpe coroana lui Dumnezeu. Maria îi ceruse răgaz şase luni, să se împace cu ea însăşi. Baba Leana a promis si ea că dacă Maria se hotăra să-l ia de bărbat, le lua urma, să le fie de ajutor cât îşi puneau o casă pe picioare. Bărbatul dispăru fără urmă, după vreo două luni. Încolţit din toate părţile, dulgherul îşi aminti că l-ar fi auzit spunând că se duce acasă, să se pregătească de nuntă. După alte două luni Maria nu mai putu ascunde ruşinea sub rasă. Călugăriţele o mutară cu Baba Leana şi începură pregătirile pentru drum lung. Plecară cu noaptea-n cap, într-o luni, doar cu mâncare de drum şi un nume de sat mâzgălit pe-un colţ de hârtie. Îl găsiră însurat, cu trei copii pe prispă. Pe Maria abia de-au reuşit s-o scoată din ghearele morţii. Pruncul a plătit vama. Se aruncase de pe primul pod ce-i ieşise în cale şi apele tulburi o prinseseră în braţe. Nu l-a putut ierta pe Dumnezeu, că n-a ştiut s-o păstreze fericită. Pe drumul înapoi, spre mănăstire îşi luă câmpii. Într-o noapte ce aştepta furtună, o adormi pe Baba Leana cu fiertură de ierburi şi sub povara vinovăţiei, nu mai privi în urmă. Una dintre călugăriţe avea s-o recunoască peste ani într-o poză îngălbenită, de jurnal. Dar avea să fie prea târziu şi pentru ea şi pentru ele.

Maria murise pe altarul pe care se sprijinise toată viaţa ei. Baba Leana s-a rugat lui Dumnezeu până în ultima clipă a vieţii, să-i blesteme neamul şi nu sufletul curat al Mariei.

Un doctor de copii, evreu, o angajă să păstreze curăţenia la dispensar, la recomandarea unor babe. Îngerii ţineau aproape.
Marieta şi-a zdrobit sufletul, zi de zi, cu piatră ascuţită. Noapte de noapte, cu păcat şi uitare.

Bia îmi dădu de înţeles că erau ultimii bani până la pensie, îmi ajungeau doar pentru un covrig şi un suc. Poate nu aveam de gând să-l împart cu câinii …
Mă lăsă în frigul dimineţii, grăbită să se îngrijească de masa de prânz. Marieta dormea în şanţ. Cineva o acoperise cu un palton vechi, mâncat de molii. Era sfârşit de august şi vara se săturase să ne mai poarte de grijă. S-a trezit în timp ce o mângâiam pe cap, îndepărtându-i părul năclăit de pe faţă. Aşa buhăit, chipul încă păstra urme de frumuseţe. Era greu s-o priveşti în ochi. Întunericul de acolo ardea. Am hrănit-o ca pe păpuşile mele, din covrig şi i-am dat să bea tot sucul. Am rămas s-o ţin în braţe. Plângea fără lacrimi. Am adormit cu capul pe pieptul ei. De frică să nu mă răcesc în preajma ei, m-a dus pe braţe până acasă. Babele atât au aşteptat. Au tras-o înăuntru, au băgat-o în cadă şi indiferente la strigăte şi ameninţări, au spălat-o şi au îmbrăcat-o cu haine curate. Când au aşezat-o în faţa oglinzii a început să scâncească ca un animal rănit.

Dimineaţa se dăduse deja plecată, fără a se mai lăsa înduplecată de cafele, când am deschis ochii. Destinul Marietei se încrâncena să rămână sub crusta de apocalipsă. Lui Dumnezeu încă îi era greu să-şi accepte vina. Când am întrebat-o pe Bia cine i-a luat Marietei lacrimile, m-a strâns în braţe, cât a ticluit un răspuns, lacrimile Marietei erau preţioase, curgeau direct în inimă.
Rar o mai găseau răsăriturile în şanţ. Marieta închina paharul doar la amintiri, între zidurile casei. Dimineaţa mă lua de acasă şi mă ducea la grădiniţă. Uneori paşii i se mai împleticeau şi făcea copiii să râdă. Eram acolo s-o ţin de mână, nu mai putea să fugă, decât dacă mă lua cu ea.
Şi alegerile noastre, şi cele ale lui Dumnezeu sunt uneori greşite. Cel mai greu este să le îndrepţi şi să supravieţuieşti. Cel mai uşor este să mori, cu viaţa pe umeri.

marieta-4

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s