( Portraits by Vitoria Duarte )
Desprinde-mă în tine,
rupe-mi dorinţele din soare,
îmbrăţişează după-amiezele din mine,
spre seara mă chinuie-o răcoare.
Miezul de noapte-mi va picura în sânge
un frig ce-mi fură visele şi somnul,
s-ascult vioara inimii cum plânge
e binecuvântare, dar îmi e şi blestemul.
Desprinde-mă în tine,
pune-mi aerul tău pe buze şi pe suflet,
nu mă uita în tremurul din mine,
pune iubirii în picioare umblet.
