Dumnezeu are chef

lightening

Cerul îşi lasă durerea grea
să încolţească la mine pe frunte,
când vremea se-ncruntă şi-i rea,
îmi cresc pe spinare răbdări de munte.
Prin tâmple nori negri îmi înfig gânduri,
cuvintele tună, ziua moare senină,
furtuna îşi aşează bezna pe rânduri,
Dumnezeu mă biciuie cu un fir de lumină.
Vântul izbeşte şi-mi ia de pe faţă
lacrima ce aş fi vrut să plâng,
Dumnezeu, ascuns între chipuri de ceaţă,
mă lasă să-ndur, e prea curând.
Potopul se rupe de grindă, din rai
şi-şi varsă pe mine sudoarea şi oful,
pieptul înşeală suflete de cai
şi le aduce la mine în inimă galopul.
Din şiroaie de apă un răget de leu
rupe furtuna în punţi de tăcere,
din măruntaie de-albastru se naşte-un curcubeu,
Dumnezeu mă trimite să alerg himere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s