Puiul mic al unui Dumnezeu atat de mare

vultur-plesuv

Puiul de vultur sta trist in cuib stingher,
fratii flamanzi si-au uns pe aripi zborul,
cand isi facu curaj se izbi de cer
si il intoarse in tarana norul,
caci Dumnezeu oprise obosit
sa-si sprijine pe palme dorul mut
de linistea ce-odata i-a gasit
putina fericire-n inceput.
Ingerul ce veghea pe prispa raiului
destinul fragmentat al micului plesuv
batu pe umeri tihna Domnului
si ii aduse-aminte cu zaduf
ca-n ale inimii, chiar si in orele amare
cand viata s-a-mbatat si mersul s-a-mpletit
cu plansul, se lucreaza fara-ncetare,
nu frangi din zbor un suflet chinuit.
Puiul de vultur fara sa astepte
o vorba buna de la Cel ce fara voie
oprise zborul in clipe, pierdute ca inepte,
ataca timpul de veghe-n nori de bunavoie.
Luat din bolta pe nepregatite,
pe aripi mult prea mici si-nca naive
Domnul se pravali, un sac de vorbe aurite,
peste pamant, cutremurand de ras instincte primitive.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s