Puiul mic al unui Dumnezeu atat de mare

vultur-plesuv

Puiul de vultur sta trist in cuib stingher,
fratii flamanzi si-au uns pe aripi zborul,
cand isi facu curaj se izbi de cer
si il intoarse in tarana norul,
caci Dumnezeu oprise obosit
sa-si sprijine pe palme dorul mut
de linistea ce-odata i-a gasit
putina fericire-n inceput.
Ingerul ce veghea pe prispa raiului
destinul fragmentat al micului plesuv
batu pe umeri tihna Domnului
si ii aduse-aminte cu zaduf
ca-n ale inimii, chiar si in orele amare
cand viata s-a-mbatat si mersul s-a-mpletit
cu plansul, se lucreaza fara-ncetare,
nu frangi din zbor un suflet chinuit.
Puiul de vultur fara sa astepte
o vorba buna de la Cel ce fara voie
oprise zborul in clipe, pierdute ca inepte,
ataca timpul de veghe-n nori de bunavoie.
Luat din bolta pe nepregatite,
pe aripi mult prea mici si-nca naive
Domnul se pravali, un sac de vorbe aurite,
peste pamant, cutremurand de ras instincte primitive.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s