Ana Nouă, Ana

jingle-bells

Se îmbolnăvise de prin toamnă,
dat afară, de la suflet, de o doamnă,
decembrie îi degerase mâna,
în jurnal peniţa mâzgălise săptămâna,
se-mpuţinase şi respira greu,
primăvara îl minţise că va fi tânăr mereu,
dar azi îi ajunsese la urechi
că nimănui nu-i e de trebuinţă un an vechi,
poate vreo babă, mai slabă din fire,
să-l păstreze în album, prăfuită amintire.
Ce rost are să plângi, să te ceri înapoi,
când timpul te aruncă la groapa de gunoi?
Anul Nou, tânăr, îşi face deja auzită
venirea cu surle şi trâmbiţe, din clipită-n clipită
va apare şi i se vor aşeza la picioare
frumuseţile zilei şi cuvinte de-onoare.
Se chirci la pământ, ascunzându-şi rana,
îl vor alunga, călcându-i pulpana
sub tălpi, gata să se-nchine noului stăpân,
ce regret, să nu fi fost, nici măcar el, un an mai bun …
Se trezi în miez de noapte, cu sudoare de vin,
sărbătoreau deja lăsatul secului de chin,
îl ţinea în brate, cam strâns, o idee,
Anul Nou, nu-i venea sa creadă, ERA FEMEIE!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s