Ca la uşa raiului

angel-2

– Doamne, iar zvârli cu apă clocotită pe el? Ai să-l opăreşti de tot! Nu înţeleg de ce-ai mai scos la concurs posturi de îngeri păzitori, când toată ziua nu faci decât să ne sabotezi?
– Ce-ai crezut, că te-am angajat să stai la cafele şi ţigări? Mâncare gratis, băutură gratis, vreme bună veşnic, staţiuni de lux, vacanţă la discreţie … Mă mir că nu ţi-e ruşine, să te plângi!
– Are dreptate dracul, nu degeaba a plecat şi şi-a făcut SRL. Joci pe toate fronturile. Acum văd că i-ai preluat şi modelul de afaceri …
– Ne modernizăm şi noi, măi îngeraş, să fim în pas cu vremurile. Nu vezi cum mă mănâncă spatele şi n-am cu ce să mă scarpin? Până nu se hotărăşte Albert să se reîncarneze şi să se ocupe şi de cel de-al cincilea element, năduşesc.
– Zi aşa, acum ţi-o trimit pe Maica în ajutor! Am auzit-o plângându-se că iar a dat cineva iama în borcanele ei cu dulceaţă … Dar acum serios, între noi doi, mai ocupă-te şi de alţii, pe ăsta, al meu, l-ai tăhuit de cap. Aş putea să-ţi dau o listă cu unii mai interesanţi … Nu înţeleg de ce cu alţi îngeri eşti Domn şi mie nici puf nu mi-ai pus bonus de sărbători, sub aripi.
– Tot aici eşti? Parcă aveai munca de teren.
– Nu mă ispiti să mă fac frate cu Ăl Rău până trec puntea, mai chinuie şi pe alţii.
– Ăsta, al tău, mă zgândăre … fudul ca …
– … ca Tine, voiai să zici?
– N-ai plecat??? Poate te trec la paraşutişti!
– Mă duc să văd ce-a mai făcut de data asta … nici ăla nu stă locului, ferească-l de Sfântul!
– Dacă nu-l duci la biserică, tot n-am făcut nimic. Când l-oi vedea în genunchi, cu Sfintele Daruri date de cap, mai vorbim. Hai, treci la treabă, că nu te plătesc să stai degeaba!

Când iese pe Poarta Raiului, fiecare înger îşi ia câte o înfăţişare. Nu e la alegere, e la nimereală. Roata norocului se învârte şi de cele mai multe ori are chef de băşcălie. Doar nu credeaţi că umorul a fost inventat pe Pământ! Dumnezeu a creat lumea pentru că-i era ciudă să râdă autocritic, amintiri avea puţine şi n-avea cu cine. O mironosiţă, căreia îi sărise odată maxilarul din ţâţâni, de la atâta râs şi i se recomandase moderaţie, pusese o oglindă la poartă, imaginea reflectată îi dădea răgaz să ducă mâna la gură. Ăla era paşaportul nostru, vedeam şi noi ce eram înainte de a ne băga protejaţii în sperieţi. Odată m-a facut păianjen şi protejatul meu îşi pusese în gând să sară de pe un zgârie-nori. Vă daţi seama cam câtă pânză se aştepta Prea Înaltul să dau la ţesut? Până la urmă m-am băgat în ochiul nenorocitului şi în loc să sară a dat cu capul de tuburile de aerisire. ‘Nebănuite sunt căile Domnului’, dar mai ales neasfaltate, căci ar trebui să împrumute materiale de la concurenţă şi s-ar confrunta cu mişcări de protest contra taxei de drum. Nu e de-ajuns că ia toţi orţii de pe Pământ, să mai ia şi pielea de pe noi?
De data asta eram o fetiţă, unsprezece ani … Protejatul meu sărise peste trei tinereţi … şi de căteva minute stătea cu sabia pedofiliei deasupra capului. Mi-am dat cu nişte pământ pe faţă, să-mi camuflez bucălaţii şi am bătut la poartă.
– Ce-i, puştoaico, te-ai pierdut de mămica?
– Da, nenea, pot să stau la matale până suni la Poliţie?
– N-am semnal la telefon. Vezi că mai sunt nişte case, pe deal.
– Mă dor picioarele, pot să dorm la matale?
– Glumeşti! Şi mâine să apară maică-ta cu avocaţii, că te-am abuzat sexual?!
De dinăuntru se auzeau râsete şi comentarii răutăcioase. Prin uşa întredeschisă vedeam fetiţe stând la masă, strigându-i să închidă uşa, că se face curent. Curate şi elegante, mâncând prăjiturele şi ciocolată, cu cănile de lapte în mână.
A tras uşa, când m-a văzut curioasă şi scoţând câţiva bănuţi din buzunar, mi i-a aruncat pe jos, după care a dispărut în casă. Degeaba am bătut la geam, mă dureau palmele şi el tot nu mi-a deschis. Asta da prudenţă la ispită!
Până dimineaţa mi-a înmânat o listă cu motivele pentru care nu era bine nici să am de-a face cu el, nici să fiu văzută pe sub geamuri.
În lipsă de coji de banane, Dumnezeu vărsase săpun lichid pe aleea din faţa casei. Am tot spălat, găleată după găleată, trimiţând balonaşe pe plictiseala lui Dumnezeu, dar protejatul meu tot a alunecat şi s-a săpunit până la bărbie. Ne-a trimis pe toţi la dracu’, ceea ce mi-a anulat mare parte din misiune. Iar îmi tăia Prea Blândul din salariu …
În plus, avea motiv să-l mai opărească un pic pe amărât. Când l-am prins cu furtunul cu apă clocotită în mână, i l-am aplecat pe papuci. Să vadă şi Dumnealui cum e să te duşmănească arbitrul! M-a eliminat pentru două reprize. Între timp protejatul meu şi-a pierdut sufletul la masa de joc. Mi-aş pierde şi eu nişte minţi, dar noi, îngerii, suntem săraci şi a noastră e Împărăţia Cerurilor …

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s