Zac îngropate-n mine,
în tainiţe salubre,
destine în ruine
şi ciorile lugubre
ale compasiunii
le caută ficaţii, în ţărână,
să curme chinul uniunii
icnirilor scăpate azi din mână.
Le-ascund cu grijă
în umbră de cuvinte
şi punctele-mi cer dijmă,
să nu mă spânzure de minte,
împrăştii neputinţe pe grădina
poveştilor, să le adorm în flori
şi când o fi să le urzice grindina,
se vor lăsa purtate-n cimitire de erori.
Tu vrei să ştii,
dar nu vrei să asculţi,
iei tonurile limbii vii
şi le zideşti cărunte-n porţi de munţi.
Reclame
