Iarna grea

Din ceruri cad zapezi peste oras,
viscolul silit le-aduna pe faras,
apoi le-azvarle cetii pe obraji,
norii razand scuipa mai multe pe grumaji,
prapadul alb adoarme culorile sub tiv
si gerul cere azil politic obsesiv,
o cioara avocat isi pregateste o tirada,
mocnesc balos ochii oamenilor de zapada.
„Ce-i zarva asta?” intreaba Dumnezeu,
distras pe cand citea bonuri de portmoneu,
toti strutii iernii isi vara-n cusma vina,
doar chiciura se incoroneaza regina
cu stele-fulgi, luciri de diamant
pe fond de gheata, ascunzandu-si de amant
un biet lichen, o ruda-ndepartata,
cu teama de republica privata.
Omul din luna lasa sa-i cada pe jos cascatul,
un locatar din rai umbla sa-si piarda pacatul
in curtea lui, tiptil, sub intuneric,
uitand ca poseda temperament coleric,
asa ca trase peste toti patura groasa
a noptii, pe alocuri roasa
de stele molfaind intre gingii icnet si soapte
in asteptarea dintilor de lapte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s