Iarna grea

Din ceruri cad zapezi peste oras,
viscolul silit le-aduna pe faras,
apoi le-azvarle cetii pe obraji,
norii razand scuipa mai multe pe grumaji,
prapadul alb adoarme culorile sub tiv
si gerul cere azil politic obsesiv,
o cioara avocat isi pregateste o tirada,
mocnesc balos ochii oamenilor de zapada.
“Ce-i zarva asta?” intreaba Dumnezeu,
distras pe cand citea bonuri de portmoneu,
toti strutii iernii isi vara-n cusma vina,
doar chiciura se incoroneaza regina
cu stele-fulgi, luciri de diamant
pe fond de gheata, ascunzandu-si de amant
un biet lichen, o ruda-ndepartata,
cu teama de republica privata.
Omul din luna lasa sa-i cada pe jos cascatul,
un locatar din rai umbla sa-si piarda pacatul
in curtea lui, tiptil, sub intuneric,
uitand ca poseda temperament coleric,
asa ca trase peste toti patura groasa
a noptii, pe alocuri roasa
de stele molfaind intre gingii icnet si soapte
in asteptarea dintilor de lapte.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s