Ei, da, de vrei să mă urăşti,
s-ajungi să sufli şi în păpădie,
ai grijă de la ceai să nu te amărăşti,
poate dulceaţa mea te condamna la isterie,
căci viaţa nu-i peron unde s-aştepţi
un tren căruia îi e frică să oprească,
de teamă să nu piardă epoleţi
şi să devină un marfar de inimă albastră.
Te binecuvântez să mă urăşti râzând,
s-asmuți refuzul ce-am sădit în tine
şi de-or vedea oglinzile plângând
ochii tăi buni, nu te gândi la mine!
Rămâi iubit şi foarte sănătos,
că nu m-am priceput pe lung și laturi,
să te iubească alta mai frumos
şi să-ţi găsească punctul unde nu faci blaturi.
Reclame
