Ei, da, de vrei să mă urăşti,
s-ajungi să sufli şi în păpădie,
ai grijă de la ceai să nu te amărăşti,
poate dulceaţa mea-ţi părea zglobie,
dar viaţa nu-i peron unde s-aştepţi
un tren căruia îi e frică să oprească,
de teamă să nu piardă epoleţi
şi să devină un marfar de inimă albastră.
Te binecuvântez să mă urăşti, râzând
de tot refuzul ce-am sădit în tine
şi de-or vedea oglinzile plângând
ochii tăi buni, nu te gândi la mine.
Rămâi iubit şi foarte sănătos,
că n-am avut timp să te rup în franjuri,
să te iubească alta mai frumos
şi să-ţi găsească punctul unde nu faci blaturi.
Reclame
