Speech-ialistul

boxing-shoes(Photo from komikresim.com)

Vi s-au dat vreodată papucii, cu cremă cu tot, de către un speech-ialist? Şi nu mă refer la iminei, din cei cu ciucuri şi vârf încârligat, de care ştiu şi turcul şi pistolul. Şi nici la biata opincă tăbăcită a ţăranului care n-are timp de cuvinte. Ci la Louboutin, la tine ţin.
Când un speech-ialist se îndrăgosteşte de tine, ştii că nu există pe lume altcineva mai bun. Îţi corectează, public, pronunţia în engleză, că poate un musafir e surd şi n-a auzit ce glume faci. Se ridică de la masă şi te ceartă părinteşte că ai masacrat pieptul de pui cu furculiţa pentru peşte. Maschează cu ghiulul de 18 carate degetul mic, care ţi se ridică odată cu ceaşca de ceai şi îţi atrage atenţia că în mediul universitar nu se face economie la virgule. Tu ştii că virgulele îl incită şi le ascunzi prin buzunare, făcând pe uituca, iar el te bate uşor pe spate, să le scuipi şi pe alea pe care le-ai înghiţit. Of, cu ce drag îmi aduc aminte de ziua în care ne-am întâlnit şi la o simplă aruncătură din priviri şi-a dat seama că-mi lipsesc trei puncte! Niciodată un punct şi o virgulă nu s-au alăturat mai fericit! Pentru un astfel de bărbat importantă e cratima, nu cratiţa. Şampania franţuzească, nu ciorba rădăuţeană. Cât despre romantism … oh, Doamne! Pentru el sunt importante florile …
Am vărsat în chiuvetă materiale pentru vreo sută de cafele, până a încuviinţat să ia parte la procesul de fabricaţie al uneia. Şi apoi grija pentru aromă … Am şters praful şi am aerisit şi de câte 5 ori pe zi, ca să fac loc mirosului de proaspăt râşnit. Am cules caimacul şi l-am pus în ceşcuţă de porţelan, a refuzat zahărul cubic, eram eu îndeajuns de dulce … oh! Mi-a dat peste mână cu linguriţa de argint când am vrut să debarasez şi să spăl ceaşca. A întors-o tacticos, căutând în zaţ numărul anilor-lumină până la cererea în căsătorie. Când s-a declarat prea obosit să mai iasă pe uşă, am evitat, în ultimul moment, un colaps emoţional, de natură fericită. M-a purtat pe braţe până în dormitor şi acolo, fără să se grăbească, a început să numere bobocii de trandafiri de pe chiloţi. N-am reuşit să ne punem de acord până dimineaţa. Unii erau ascunşi sub cusătură şi influenţau negativ rezultatul final. Când înarmată cu o voinţă de fier, brevetată foarfecă, am încercat să mă răzbun pe tiv, a sunat ceasul. Era timpul să mergem la serviciu aşa că i-am lăsat o notă femeii care face curăţenie, să-i pună la spălat, dar sub niciun chip să nu-i apropie de butelca cu clor. Contrar cântecului, poate ar fi mai bine să uităm uneori trandafirii … Pentru a curta o ocazie ulterioară, mi-am luat o pereche de chiloţi cu un singur păianjen. A avut nevoie de 2 ore ca să-i numere picioarele. Erau stilizate şi lumina veiozei le dădea umbre în plus. Cântă câte unii despre eroine, dar ei nici nu ştiu de câte ori a trebuit să moară Ecaterina Teodoroiu până s-a făcut un film cu ea!
Când în sfârşit am învăţat la ce şi cum se foloseşte şerveţelul parfumat, şi-a dat seama că eram prea bună, prea din cale afară de bună pentru el. Un adevărat speech-ialist spune lumii întregi că te părăseşte, ca să te pună în valoare, poate surzii sunt şi orbi şi n-au nici miros. Îşi vor pregăti discursul cu grijă, ca la decernarea Oscar-urilor, arătându-se umil de recunoscători pentru câte ţi-au reuşit şi el nu s-a putut ridica la acelaşi nivel. Incultura creşte precum buruienile, fără îngrăşământ. Şi tu stai pe-o rână, în sala aceea pompoasă, plină de oameni beţi şi lăcrimezi din colţul ochiului la cât de frumos foloseşte virgulele şi semnul întrebării. Şi apoi începi să caşti şi scapi linguriţa de câteva ori sub masă, ca să maschezi o asemenea grosolănie. Nu poţi nici măcar găsi o scuză în plecatul la pudrat de nas, căci discursul acesta emoţionant este despre tine şi chiar dacă şi altcineva mai stă pe gânduri, acelea nu se văd. La sfârşit, deşi începusei să crezi că e fără sfârşit, toată lumea aplaudă şi se aud urale izbindu-se de pereţi. Desfaci tulburată o sticlă de şampanie, cu grijă, să-i nimerească dopul în ochi, dar acela, nevolnic, deh! cap de plută, se întoarce ca un bumerang şi-ti cade în sân. Aşa că stropeşti distinsa adunare, ca după o cursă de formula unu şi te retragi în glorie, cu lobi (încă) utili.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s