Inimă la purtător

virgin

De prima dată când m-ai văzut,
ţi-ai îngropat tristeţile la mine,
nu ţi-am spus ‘nu’, n-aş fi ştiut,
când te plângeai că-i mult prea strâmt la tine.
Ani s-au tot dus, unii n-au vrut,
dar ai mutat până la margine de piele
tot ce te-a frânt şi te-a durut
şi n-ai mai vrut să ştii nimic de ele.
Azi pleci, uşor, fără păcat ţi-e zborul,
nu stai pe gânduri, nu eşti tu acela
să-şi cântărească la mezat amorul,
balastul tău îmi ţine la pământ nacela,
acolo unde, ocrotită de ţărână,
nu plâng povara pasului stingher,
ci mă adorm cu poza ta, de mână,
făr’-a lovi, de vis, alt înger de pe cer.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s