Pomul bun şi omul copt

tree-ud-1

Mi-a spus bunicul: „Nu eşti om,
de n-ai sădit în viaţă-un pom.”
şi ca să îi dau ascultare,
m-am întrebat: „Cum o fi oare,
c-o fi de bine sau de rău,
să ai şi tu copacul tău?”.
De ai răbdare şi preferinţe
începi frumos, de la seminţe,
îţi alegi soiul, dar, monşer,
de eşti flămând, pui fructifer,
nu plopi astmatici şi stingheri
ce nu au soţ pe nicăieri,
iar dacă nu prea ai habar,
porneşti mai bine c-un lăstar
şi de mai eşti şi puturos,
te rogi să ai doar cer noros,
să-ţi plouă-n gură un pic şi ţie,
când dă din bice Sân’ Ilie.
Cât m-am gândit şi răzgândit
şi mintea mi-a îmbătrânit
şi ca să mă ţin de cuvânt,
am pus lăstarul în pământ,
dar ce să vezi, de dimineaţă
stătea cu rădăcina-n faţă,
cât peste noapte dormii dus,
se-ntoarse pomul cu fundu-n sus!
Azi uite-aşa, mâine la fel,
am prins uşor ciudă pe el,
mă uit la alţii în livadă,
nu-i caz de vaiet şi tăgadă,
numai al meu, nebun nepom
mă lasă din om tot neom.

tree-ud-2

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s