Fapt divers

bycicle

Renunţ!
Nu mai am timp să aştept anii să cadă,
nu mai vreau să te caut sub fiece zăpadă,
nu mai vreau să întreb în van de umbre,
de ce-mi aştern pe pernă doar vise sumbre,
nu mai cred că norii, când se sting în lacrimi,
adorm pe sub preşul cerului patimi,
feriţi de telescopul frunzelor curioase,
nu aud când muntele declară peşterile frumoase,
algebra pune peste toate semnul egal,
iubirea mea s-a-ngropat într-un lucru banal,
l-au dat la ziar, ca pe-o intrare-n restaurant,
o farfurie cu paste, un post vacant
de bucătar fără drag de ierburi, doar accent bolognez,
cu sosul de roşii mă gândesc să-ţi semnez
demisia dintr-un cuplu, care n-a existat,
o iluzie descrisă cel mai bine-n oftat,
în loc de nota de plată fac o estimare
şi-mi rămâne să-ţi las bacşiş, la plecare,
scorţişoara de pe inima de turtă dulce,
să-ţi rămână în minte că iubirea se duce
fără glas, fără să-ţi ceară
permisiunea să comande altă primăvară.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s