Înserări

berenice-eric-rohmer

( scena din „Bérénice” de Eric Rohmer )

Tu stai la geam

şi gândurile ţi-au încărunţit,

din sticlă plânge, tăcut şi inuman,

un ochi al timpului, doar el şi-a amintit

de tinereţile ce-au sucumbat în vene,

de pielea ce, simţind apusul, s-a zbârcit

de inima căreia pe dinăuntru îi e lene

să mai apropie o gură de iubit,

doar suflul mai păstrează flacăra pe-opaiţ,

ai renunţat la vodcă şi la mine,

m-ascunzi-ntr-o acuarelă a vechiului Bizanţ,

să nu te mai târăsc pe unde-mi vine.

Te prind de mână şi tresari,

nu vrei să ştii că fără tine n-am culoare,

ce să-i spun pânzei dacă tu nu ari

primăvara-mi când se plânge de răcoare?

Pierderi de amintiri zac între coli de ziar,

mugurii astmatici nu mai vor să scrie

cerneala ploii care, uscându-se-n chenar

de epitaf, a încercat să râdă-n poezie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.