Înserări

berenice-eric-rohmer

( scena din „Bérénice” de Eric Rohmer )

Tu stai la geam
şi gândurile ţi-au încărunţit,
din sticlă plânge, tăcut şi inuman,
un ochi al timpului, doar el şi-a amintit
de tinereţile ce-au sucumbat în vene,
de pielea ce, simţind apusul, s-a zbârcit
de inima căreia pe dinăuntru îi e lene,
să mai apropie o gură de iubit,
doar suflul mai păstrează flacăra pe-opaiţ,
ai renunţat la vodcă şi la mine,
m-ascunzi-ntr-o acuarelă a vechiului Bizanţ,
să nu te mai târăsc pe unde-mi vine.
Te prind de mână şi tresari,
nu vrei să ştii că fără tine n-am culoare,
ce să-i spun pânzei, dacă tu nu ari
primăvara-mi, când se plânge de răcoare?
Pierderi de-amintiri, date la ziar,
mugurii astmatici nu mai vor să scrie
cerneala ploii, uscându-se-n chenar
de epitaf, ce-a încercat să râdă-n poezie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s