Foame de apa

fantana-300x267

La fantana cu taceri
opri venind de nicaieri,
lasase calu-n primavara
sa pasca verde si amara,
iarba cu iz de pribegie
tasnind durerea de sub glie.
Ce-o vrea pamantul de framanta
drojdia noptii de se-ntampla
aburi de paine, cer sarac,
foamea urland de pe copac,
strugurii Domnului de-o saptamana
strivind muscatul de fantana?
Cui plange buza cand nu are
cuvant sa lege o carare?
Isi smulse ochii de pe-oglinda
lasand pe brat sa se intinda
arsura ce vana sa crape
gandul plecat ca sa adape
si zorii roibului ramas
pe-o amintire de pripas.
Dar tinereti il prind de mana,
galop de aratari ingana
plansul izvorului ce mutilat
de-agrafa inimii s-a spanzurat,
in maruntaiele fantanii
unde adoarme umbra lunii.
Din iad cu gheare-otravitoare
ii trag sufletul de picioare
pofte de bezna, de ghionoaie,
scrasnesc smoliti dintii de paie,
trupul isi scuipa de pe limba
dorul de lele, viata stramba
si unde i-o cadea mustata
s-o-nsaila raiul cu ata.
Prins in matasuri de dimineata
Domnul trudi pe-o alta viata,
caci cea ce-a adastat la vad
l-a ratacit pe-arginti in iad.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s