Osânda primăverii

taranca-bou (Ţărancă la malul Prahovei, 1922 – Pinterest)

În fiecare dimineaţă,
c-o fi senin sau o fi ceaţă,
îmi vine-o pupăză la geam
şi ciocăne nitam-nisam.
– Puneţi catrinţă, Lilioară
şi ieşi pe cerdac, afară,
ai lăsat câmpul nearat,
spurca-te-aş, fată, la pupat!

Fir-ar mama ei de creastă,
cum şade mândră la fereastră!

Pusei în ciubăr copiluţ,
plecai să dau de Moş Stănuţ.

– Bade Stănuţ, ieşi pân’ la poartă,
m-a blestemat hâda de soartă,
îmi e ogoru-n mărăcini,
mă râd şi câinii din vecini,
decât să caini că eşti sărac,
deşi ai boi şi plug de leac,
vino de ară cu juncanii
şi-om împărţi rodul şi banii!

Badea Stănuţ dădu din cap,
nu c-ar fi pus bani la ciorap,
dar era scumpă băutura
şi dulce, pe cârnaţi, untura.
A doua zi, când mă trezii,
pupăza bontănea în vii,
ciupind găinile-n poiată,
că mi-e tarlaua nelucrată!
Prinsei cămaşa lungă-n pumn
şi alergai pân’ la nebun,
să văd de ce nu-i pe ogor,
de-i stă moţata pe picior!
Stănuţ dormea, cerul trăgea
de soare, o clipă să mai stea.

– Bade Stănuţ, cum ne-a fost vorba,
că ari de azi, să umplem tolba
şi te găsesc lipit de plită,
visând la vro altă ispită?
– Fă, Lilioară, făcuşi cafeaua,
ce ţipi, amar, ca cucuveaua?
De vrei pe câmp ca să muncesc,
ai grijă dar, să mă trezesc,
că nu pot face dintr-o dată,
cu noaptea-n cap, eu treaba toată!

Atunci găsi copilul cale
să ceară şi el de mâncare,
nu unul, ci doi somnoroşi,
capac pe oală, şi puturoşi!
Aşa că, dragă Lilioară,
apucă coarnele şi ară,
că-n lumea asta, cât un ou,
parcă-i mai de nădejde-un bou.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s