Imposibilul păcat

loui-jover-femme-fatale ( Loui Jover – Femme fatale )

Oh, ce puzderie de vise
se-nchid în galaxii pretinse
a sta pe boltă, când, pe seară,
îmi iau blestemul la subsuoară
şi, fugăriţi de-ai lunii colţi,
plimbăm potcoave de cai morţi,
prin aticul lui Dumnezeu,
unde ne uită, mai mereu,
între coperţi pline de praf,
în cufăr şi pe-o scripcă de taraf,
fără arcuş, doar plâns pe strună,
ce-şi vinde ieftin, doar pe-arvună,
tăcerea care altădată
murea cu fală, aplaudată!
Fumăm din stele un chiştoc,
poate din alb, de-avem noroc,
un rotocol, zbor de pripas,
să-i stea lui Dumnezeu pe nas,
măcar atât, cât o să mulgă
din vise calea cea mai lungă,
să ne-o aştearnă la picioare,
să ne hrănim pe inimi goale
cu zmeuri şi căpşuni din rai,
din miere să ne ungem strai
şi când o crăpa de zori,
să am argint la subsuori.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s