Amintiri în maci

reverie-dupa-amurg-dorina-costras

( Reverie după amurg, seria Vise în primăvară, de Dorina Costras )

Mă strânge iarba de la subsuori,

ţărâna-mi fură visul în culori

şi pân’ la oase îmi e dor şi îmi e frig

de şoaptele ce mă căzneam să-ţi strig,

dar nu mă mai aud nici munţi, nici văi golaşe,

pe pântec mi s-au aşezat, în nori de fum, oraşe

şi muncitori întorc lumina-n schimbul trei,

când nasturii de bluză mi-i deschei,

foşnesc zboruri de lilieci pe fuste

şi vin gângănii, tremurând din aripi, să mă guste,

mă plouă cerul şi mă scurg sub pietre,

tufe de crini mi se agaţă-n plete,

se strâng să-mi bea, din suflet, vârcolaci,

sângele-mi se ascunde-ntr-un câmp cu maci

şi din dorinţe mi se-alege praf de aur,

purtat de vânt, urcă la cer ca un balaur,

înghite îngeri, cerând din rai pentru-amândoi

un strop de vin şi-un colţ de pâine, înapoi,

să-ţi înviez pe palme, să mă zideşti ulcior,

să locuim săraci şi goi în clipa de amor,

să nu ştiu altă vorbă, să nu asculţi alt glas,

timpul să creadă că doar noi doi i-am mai rămas.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.