Perfectul înţeles simplu

stamba

Strânsesem griji o zi întreagă,
că poate n-o să-i mai fiu dragă
în rochiţa mea de stambă,
ce mi-ajungea până la gambă,
n-aveam pe degete inele,
perle din sticlă de mărgele,
la ochi, în loc de albăstreală,
negreaţă luată de pe oală
şi în picioare papucei,
de catifea, cu ciucurei,
poşeta avea flori de iută
şi arăta de Doamne-ajută,
dar când mă ţinea de mână,
dansam pe vârfuri, ca o zână,
şi când mă săruta pe gură,
luam din minte o frântură,
o ridicam până la cer
şi mă lăsam să îi mai cer,
doar mama, proptită de poartă,
să vadă ce hram în lume poartă,
mă lăsa cu dor flămând,
când întreba: ‘Ce-are de gând?’.
Eu, ca să spun vrerii pe nume,
aş fi fugit cu el în lume.
Mă las pe gânduri cât aştept,
mânca-l-ar mama de deştept!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s