Maratonul primaverii

bar-4

Cafeneaua din interiorul sediului companiei era spatioasa si ingrijita. Lumina dadea buluc din ferestrele mari, agatate de strada. Prin perdele fine lumea continua sa existe, indiferenta la contractele de pe ordinea de zi. Cinci mese, mai mult stilizate, din aluminiu si sticla isi tineau copiii aproape si de dupa tejghea tanti Marushca, o prietena din copilarie a maica-sii, manuia cu indemanare cafetiera petrecand spre amiaza o dimineata frumoasa. Mirosea a vanilie si a miez de nuca. Din vitrinele frigorifice te incercau din ochi salate usoare, sandwich-uri si felii de tort. Biscuiti de casa ispiteau pe mese din cosuri complicate de inox. Tanti Marushca fusese profesoara de biologie dar marile ei pasiuni ramasesera copiii si gatitul. Cand gemenii plecasera in America la studii ii propusese sa se ingrijeasca de el si de angajatii lui si niciunul nu ajunsese sa regrete. Afacerea era infloritoare, ii aducea si lui profit din chirie iar angajatii erau mai mult decat incantati. Cand pornise firma maica-sa ii spusese ca indiferent de profit sa-si rasfete angajatii, un om fericit va fi capabil sa-i molipseasca si pe altii.
Le zambi jovial celor aflati in pauza, plati pentru sandwich-ul cu piept de pui si o felie de tort cu alune si se indrepta spre masa din colt. Tanti Marushca ii strecurase pe farfuriuta, alaturi de felia de tort, cateva trufe de ciocolata. Cu astea il cucerise de prima data. Poate si din cauza degetului de coniac pe care-l risipea in reteta care pentru un pusti de opt ani se dovedise un motiv infailibil. Oh, delicioasa infatuare, extazul de a te simti incaltat cu pantofi ca ai lui taica-tau! Incepu sa manance si un gand inca flamand ii trase carnetelul din buzunar si un pix scump cu monograma, cadou de la nevasta-sa de ziua lui. Mioara il prezenta lumii in cele mai sofisticate culori, fara ea sosetele i-ar fi fost mai mereu desperecheate. Arunca priviri fugare prin cafenea si opri tragand haturile pe Nina. Nina era secretara lui de vreo 5 ani. Divortata, inteligenta, eleganta. Nu era barbat care sa-i calce in birou sa nu intoarca macar o data capul dupa ea. Dar Nina era dincolo de ireprosabil, zambea prietenos dar punea pret pe distanta prin politete. Privirile ii alunecara sub masa. Avea picioare lungi si puternice. Muschii acum relaxati erau conturati frumos pe gamba. Fusta usor desfacuta lasa sa se vada o fasie laptoasa de pulpa. Astea da picioare senzationale! Bifa cu tremur usor ceva pe carnetel. Nina purta un fior din crestet pana la talpi. Se indragostise de domnul Bordeianu, Aurel in discutiile private, din prima saptamana. Nu paruse niciodata interesat de mai mult decat o prietenie si ea se resemnase. Acum parca o vedea pentru prima oara. Broboane de sudoare i se prelingeau pe gat lasand dare de arsita pe piele, pana la lunga asteptare a sanilor. Incepu sa se foiasca pe scaun. Nicoleta de la contabilitate isi lua ramas bun nu inainte de a-i aduce un pahar cu apa rece. Femeile cuminti ispaseau blestemul greu de deghizat al bufeurilor. Si sa mai stai si cat e ziulica de lunga cu ochii pe un armasar ca Bordeianu nu era usor! De la usa mai intoarse o data privirea si o prinse pe cea iscoditoare a barbatului. Sa stii ca se inselase, astia doi isi dadeau foc unul altuia. Promitandu-si sa investigheze mai tarziu grabi pasul, domnul Cancescu, seful ei, era la randul lui divortat dar de natura nevricoasa.
Nina lua un servetel de pe masa si-si tampona usor pielea de pe gat. Aurel ridica ochii pana la sani si fara sa gandeasca bifa in carnetel. Avea plamani fermi, asta nu avea sa faca atac de cord sau sa invoce evaziv vreo migrena. Mai bifa scurt de cateva ori dupa care se rezuma la a savura tortul Marushcai. Inchise ochii visator. Era fericit.
Nina simtea flacari muscand din carne pe sub piele. Marushca se invartea in jurul ei ca o closca vazand ca aproape ca nu se atinsese de salata. Ii aduse o inghetata anume facuta pentru ea din capsunile din gradina ingrijita cu mainile ei. Nina era singura care nu se plangea de amigdalita nici in miezul iernii.
Inghetata o mai calma putin. Si Aurel parca se rusinase de indrazneala fatisa si-si tinea ochii plecati in farfurie. Daca-i propunea o aventura avea sa fie de acord. Dupa atatia ani refuzul ar fi fost o prostie. In plus amandoi erau discreti si constienti de celelalte prioritati. In fond lumea tinea zilnic la piept milioane de aventuri amoroase si tot se invartea in jurul soarelui.
Aurel se ridica brusc si veni direct la masa ei.
– Nina, imi permiti sa te conduc inapoi la birou? As dori sa schimbam o vorba intre timp.
Nina dadu cuminte din cap. Simtea ca plesneste de ras, oh, fericirea era atat de simpla!
– Cred ca esti perfecta pentru ce am in gand. Sunt sigur ca vei fi de acord cu mine. Vreau sa participi duminica, din partea firmei, la Maratonul Primaverii. Un eveniment caritabil pentru copiii saraci de pe strazi. Dupa ce iti voi da toate detaliile ai sa-mi dai dreptate. Esti alegerea perfecta.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s