Prezumţii de falsă vinovăţie

PUBLISHED by catsmob.com

Pe vremea când nu exista educaţie sexuală în şcoli, un băietan s-a îndrăgostit de o duduiţă. S-a îndrăgostit de ideea de a avea o duduiţă. Băietanii confundă dragostea cu pomana de 40 de zile: colivă, colac, vin şi-o amintire frumoasă. Şi veşnica, în palmares, pomenire. Băietanii vin întotdeauna cu un trecut glorios. Fetele şterg trecutul, ca perimat, şi înscriu doar variante de viitor. Aşadar băietanul se prezentase cu experienţă profesională de nivel ridicat, fata cu minima putere de înţelegere, mă-sa o păzise cu tigaia, în care mai sfârâiau noxe de ulei încins şi cârpa udă, să nu lase urme. „Nu ridici ochii din pământ!”, i-a zis, „altfel te plesnesc de-ţi merg fulgii!”. Scăpaţi oarecum de vigilenţa comitetului bisericesc, mai târziu se va dovedi că nu şi de bănuielile vecinilor, tinerii încep, flămânzi şi sub ochii consternaţi ai propriilor lipse de judecată, o partidă de sex. Băietanul realizează ce-l mâna în luptă, dar habar nu are cum să aplice strategia pe care a pregătit-o până în cele mai mici amănunte, în ultimele săptămâni ( eh, poate luni … ). La un moment dat e lovit de un atac de panică ( da, exact la momentul ăla! ). Fata stă cu ochii, rimelaţi bleg, asupra lui, ceea ce în condiţiile date face treaba pe jumătate, accelerând spre punctul de explozie şi eliberare a stresului. De parcă venise Manole, pe ascuns, şi o zidise. Ale dracului comentarii literare, te caută după ce ai scăpat deja de grija tezei! Aşteptarea de pe faţa fetei e copleşitoare, e încă zeu, dar brusc îşi aduce aminte că vine cu un palmares lucrat asiduu, nopţi nedormite, trezit să bifeze nişte nume din alea exotice, căci nu se face ca în secolul vitezei să te pupi pe bot cu una Marghioliţa! Marghioale rămăseseră doar vacile. În cel mai fericit caz ar fi creat confuzie. Căzând el pe gânduri, gravitaţia făcea, de una singură, toată treaba. Apoi intervin ţipătul şi nişte pumni, bine plasaţi, din partea fetei şi iar netrebnica de panică, care dă târcoale şi-l răscoleşte, de sus, de la subsuori. Cât fata aproape că se răzgândeşte, el încearcă s-o liniştească, înainte de a închide ochii, cu zâmbetul lăţit pe faţă şi vid absolut pe interior. Nu mai are energie să mascheze şi chestia asta … Aşa că nu mai vede faţa stupefiată a fetei şi întrebarea ce-i tulbură tot fondul de ten: „Asta-i tot?”. Fata se frământă să găsească un motiv, cât de cât bun, s-o ia la fugă, în timp ce băietanul, anesteziat de propriile teorii, înainte de a-i aduce aminte duduiţei cât e de frumoasă, o întreabă şăgalnic: „Ei, cum a fost? Mişto, nu?”.

Bărbatul, încă de la cele mai fragede vârste, are nevoie de confirmare. Chiar dacă sexul e extraordinar, dacă nu îi pui frunze de laur pe frunte şi nu-l înscăunezi drept ‘omul mileniului’, te va părăsi. Pe de altă parte, fie sexul oricât de mediocru sau fad, dacă îi lauzi performanţele şi laşi să-ţi scape că adevarata ta viaţă sexuală a început cu el, te-ai asigurat de loialitate de lungă durată. Când Dumnezeu l-a făcut pe Adam, nu şi-a mai încăput în piele de bucurie. Părea perfect. Adam era propria sa imagine, în miniatură. Nu înceta să se felicite, că apucase calea Creaţiei. Până a început şi Creaţia să cerşească laude … „Doamne, cum îmi stă părul? Ce zici de muşchii ăştia lucraţi prin copaci? Te-ai fi gândit că vinul e bun şi fiert?”. La scurt timp atmosfera devenise insuportabilă. Deşi îl dotase să se descurce singur, Adam visa să-i şterpelească aura de Dumnezeu. Îngrijorat pentru propria supremaţie, i-a împărţit puterea în două, creând-o pe Eva. El ştia ce pacoste poate fi orgoliul. „Numai de n-ar apuca-o şi pe femeie pandaliile!”, a gândit Dumnezeu, având în vedere că provenea din acelaşi aluat. Din temerile Domnului şi din delegarea responsabilităţilor au evoluat misoginismul şi feminismul. Bărbaţii simt nevoia să fie lăudaţi şi să spună exact ce gândesc (da,da, încă vorbim despre el, chiar despre El!). Femeile simt nevoia să li se spună că sunt iubite şi să fie ascultate. În cuplurile homosexuale bărbaţii joacă, pe rând, rol de Dumnezeu. În cele de lesbiene Cuvântul e Metaforă. În cuplurile heterosexuale s-au pus bazele diplomaţiei. Bărbatul trebuie lăsat să se creadă, femeia să obosească dându-i valoare. Din nevoia de confirmare perpetuă a poziţiei de lider au apărut, pe şest, masoneriile, societăţile secrete sau, pe limba tuturor, ieşirile cu băieţii, la o bere. Bărbaţii şi-au delimitat spaţiul personal, impunând astfel nişte restricţii de mişcare femeii. Interdicţia de a trece prin altar, de a amesteca dulceţurile cu politica planetară, în general neamestecul în locurile pe unde se iau deciziile cu capul, nu cu inima. Datorită capacităţii de a fi mamă, atributelor suplimentare, de a asuda la naştere şi a se îngriji, femeia înţelege iubirea în adâncime. Bărbaţii, în schimb, scriu cel mai frumos despre iubire. De fapt despre imposibilitatea de a o atinge, arogându-şi o iubire cerebrală, de neînţeles. Femeile o pun în practică simplu, fără să ceară mărire de salariu, întotdeauna privind, cu un ochi duios, bugetul la comun. Bărbaţii lăsaţi să se masonărească, lăudaţi, încurajaţi, vor pierde din vigilenţă şi vor lua hotărârile corecte. Cicăliţii şi nefericiţii se vor ambiţiona, distrugând jucăriile tuturor copiilor, doar pentru că cineva a sugerat că a lor ar fi urâtă. Cer, destul de timid, o a doua opinie pe subiect. Ca şi băietanul, care, simţind ,după prima întâlnire cu sexul, că fata nu l-a meritat, nu i-a descoperit ‘geniul’, a stat ca proasta, dar nu s-a sfiit să-i scoată ochii, va mai viola vreo două capriţe în drum spre casă, doar aşa, ca să vadă feminismul cine-i stăpânul. Bărbaţii trebuie lăsaţi, din când în când … ca să lase şi ei. Nevoia de a fi Dumnezeu e intrinsecă. Nevoia femeii de a crede aşişderea. Bigotismul e un creier pe bigudiuri.
Pentru ca toţi băietanii acestei lumi să evite expunerea lipsită de demnitate a deraierii morale, sau instinctul de răzbunare, ar trebui duşi la prostituate, ca să li se întocmească un palmares cinstit şi adecvat. Prin prostituate înţeleg acele profesioniste care au ales şi nu naivele cărora li s-a impus această meserie. Profesionistele sunt meditatori răbdători şi lipsiţi de ipocrizie. Pe măsură ce societatea a progresat, am început să ne împiedicăm în valorile morale. Adevăratele valori morale sunt maltratate şi pălmuite nemilos, în timp ce cele de faţadă sunt băgate, cu de-a sila, în ochii lui Dumnezeu. Dacă ar fi ştiut Dumnezeu ce se va alege din cărţile Lui …

Există totuşi nişte pretinse educatoare care nu învaţă pe nimeni nimic, dar îşi expun cu generozitate serviciile. Prostituatele politice. Suntem recunoscători, totuşi, şi pentru ele. Beneficiari fiind, fiecare dintre noi poate să facă diferenţa. Curăţirea societăţii dă timp de gândire şi uneori rezultatele justifică efortul. Democraţia este şi ea tot o partidă de sex. Mutual, mai mult sau mai puţin satisfăcător. Se cere o debarasare, măcar parţială, de egoism, deschiderea spre deprinderi de satisfacţie comună, răbdare şi abordare sinceră. Şi încredere. Efort şi încredere.
Sfânta Treime a lăsat totuşi deschisă uşa triunghiului amoros. Ce-a zis Dumnezeu şi ce-a înţeles lumea!

team-boys

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s