Vieti pe tipsii de argint (XVIII)

De dragul brosei tale, mai lepad din culoare
calla-brooch-1

Seara era fierbinte. Desi revoltata gradina tacea fara umbra. August se lasa sa cada obosit pe un camp cu harbuji. Cativa crapara lasandu-l sa-si infiga mana in pulpa dulce. Inghitea hulpav. Zeama rozalie i se prelingea pana la tarana. Dintii negri isi cautau alt pantec de rod. De dupa pleoapele trase ma intristasem.
– Maria, in seara asta parca e timpul asa facut sa bem si noi o bere. Aaaah, le-ai adus deja! Oh, si nuci de-ale tale, gusta copila, Maria are o parte din suflet trimisa deja in Rai.
Uneori ma speriau. Pareau ca traiesc ascunse una in cealalta, ca papusile acelea rusesti … Se auzeau una pe alta cand nu spuneau nimic si simteau la fel departarea.
– E prima oara cand aveti pofta de bere. In casa nu vazusem decat vin, coniac si lichioruri. Berea nu parea sa se potriveasca.
– Mama imi spunea mereu ca o cucoana nu bea niciodata bere in public. Lasa mustati de impiegat deasupra buzelor si te ispiteste la sunete porcesti din gatlej. Poti sa bei insa acasa cand boierul e plecat sa salveze politica de lipsa de dusmani sau la picnic-uri cu prietenele, cand vara e lunga si se vorbeste despre barbati. La padure servita neaparat in halbe din cele groase, aduse impachetate in ziare, caci ameteala placuta a doamnelor s-ar rani in cioburi delicate de pahare. Pe langa casa numai in pahare lungi, cu incheietura fina. Inghitituri strasnice, cu oftat de placere.
– Mmmm …
Berea era rece si alerga voioasa pe lunga asteptare a esofagului.
– Credeam ca la bere se servesc alune …
– Daca incerci nucile Mariei n-ai sa te mai poti dezvata vreodata. Le usuca cu o mana de sare in cuptor. Racoarea e bine sa fie luata amara, dulceata nu te scapa de arsura, ba din contra … o zadaraste si se acreste inainte de vreme.
Nucile erau senzationale. La casa doamnei Otilia incercam o stare de bine atingand fara constiinta de pacat fericirea, nu ma mai minteau trebuintele lumii si-o auzeam din ce in ce mai greu pe mama chemandu-ma acasa.
– Multumesc Maria. Vad ca ai adus brosa Letitiei. A venit si timpul ei sa-si scrie povestea.
Brosa era … ciudata. Argintul care indeobste aduce lumina si splendoare parea sa fi imbatranit pe ea. Lucrata fara tragere de inima, fortat, cand poate gandurile au fost plecat in alta parte. Era un crin sau … la o privire mai atenta, o cala. O cupa rece, curata, cu un pistil disproportionat otravind privirea. Nimic din gingasia unei zile de floare, o greutate parca cazuta din poala noptii. Brosa asta dispretuia realitatea.
– Letitia credea ca e cea mai urata brosa din lume. Dupa ce tata-sau pierduse toata averea la masa de joc pana si napii umpluti, copti in rola cu caciulita de branza i se pareau deliciosi. Dar brosa era urata. Tanti Marcela, sora mama-sii i-o daruise de ziua ei. Le luase pe amandoua de suflet dupa ce pe tata-sau il gasisera slugile spanzurat in pivnita. Mama-sa, coana Dumitrita, parea sa nu fi bagat de seama. E drept ca atunci cand era intrebata de vreo persoana lipsita de suflet era cu greu trasa afara din plans si numai cu sticlutele cu saruri. Coana Dumitrita era una dintre acele fapturi fericite la orice ora din zi si din noapte, prea exaltata pentru gusturile sora-sii Marcela. Tot targul o vorbea, dandu-si coate, dar vorbele ii ajungeau surde la urechi. In timp ce sora-sa Marcela era un model de eleganta, coana Dumitrita se impopotona ca o pupaza. O lipsa de gust mostenita de la niste sange inmuiat de un strabunic ftizic in vintre cu arsita de tiganca. Asa fusese sfatuit de doctori inainte de a-l birui boala de plamani si a lasa neamul sterp, lipsit de mostenitor. De cate ori nu incercase duduia Marcela , fara succes, s-o domoleasca in spirit! Dumneaei nu suferea asortari. Pene, margele, voaluri, catifele, tafta, toate le gaseai pe dumneaei ca la bazar. Rosu, verde, galben si o mana de portocaliu, coana Dumitrita parea coborata din borcanele cu vopseluri ale zugravilor. Marcela, care suferise o deceptie dintr-o dragoste neimpartasita de un poet la moda si nu era maritata inca la acea vreme, era in schimb cea care dadea tonul targului. La inceputul sezonului cucoanele asteptau cuminti in case, pandind pe la geamuri s-o vada trecand in trasura, ca sa stie ce se poarta pe la Paris si Roma. Croitoresele la randul lor asteptau cu acul in mana, onorate cand le calca pragul cu liste de pe unde sa comande matasuri si taftale pentru cuconet. Marcela se ducea personal la Paris, unde avea conturi la mari case de moda si daca alte cliente erau tinute din politete sau lucrativ, Marcelei i se cerea parerea si i se urmau sfaturile. Griul perlat o prindea foarte bine, avea niste ochi ca un cer de vara un pic noros si parul castaniu, imprumutat cu reflexe stacojii, de amurg, din sucul de sfecla. Pastelurile ii sedeau bine dumneaei, deasemenea si imprimeurile mici, cele mari doar abia conturate. Culorile tari erau invitate numai pe rand si cu masura, tinute pe langa tonuri neutre, cuminti, cu dictie si fraza coerenta. Exhibitionismul de orice fel nu era tolerat. Nicicand Dumnezeu nu mai pusese alaturi doua surori atat de straine una de firea celeilalte.
Pe Letitia coana Dumitrita o ingalase in culori parca luate de pe dumneaei. Funde enorme, incretite sau pictate de mana, aduse de negutatorii rusi dimpreuna cu rochite infoiate, pe patru jupe, cu broderii grele si insiropate in curcubeu de crivaturile Siberiei. Marcela compensase cu trusouri comandate anume pentru ea, odata cu ale ei, la Paris dar coana Dumitrita gasea intotdeauna un motiv sa le mai coase niste paiete, margeluse sau volanase.
Cand primise brosa, intr-o cutie eleganta de catifea neagra, Letitia crezuse ca fusese ratacita din greseala intre cadourile ei. Apoi inainte de culcare se plansese maica-sii, brosa era urata, nu avea sa o poarte. Coana Dumitrita fu intr-o oaresice masura de acord, era urata dar trebuia s-o poarte, nu se facea s-o supere pe tanti Marcela care se ingrijea de ele amandoua si trecuse fata si in testament. Letitia avea sa mosteneasca toata averea.
Brosa atragea toate privirile. Priviri curioase care sfarseau consternate caci bijuteria abia de ascundea un imbold animalic, ca o sudoare de alcov, ceva grotesc de aratat in public. Intre foantele alese de mama-sa parca prindea si mai abitir viata. In fiecare seara, cand o lasa pe masuta de la oglinda, Letitia se jura sa n-o mai poarte dar de dimineata, sub privirile mustratoare ale coanei Dumitrita, peste masa intinsa pentru micul dejun, o scotea de sub rever rusinata. Tanti Marcela se ridica de la masa si in drum spre gherghef o potrivea pe nodul in gat, ca pe o camee de sorginte regala. Letitia incepu sa-si aleaga cu grija imbracamintea. Daca pana atunci lasase totul in seama maica-sii, fiind preocupata mai mult de carti si gradinarit, acum batea pravaliile si cerea sfatul Marcelei pe modele alese din reviste. Nu renuntase la culoare dar incepuse sa coordoneze cu incapatanare piesele, cu asa talent incat intorcea mai multe capete decat matusa-sa in plimbarile la sosea. Prefera culorile tari care se mulau sub ochii ei verzi si mangaierea parului ca pana corbului. Linia aleasa era insa clasica, pantofii neaparat scumpi si in doua nuante mai inchisi la culoare. Lenjeria pe aceleasi note. Brosa parca se zapacise. Din ratusca cea urata pe noile modele intriga, o frumusete tulbure, un accesoriu interesant.
Letitia s-a maritat bine, in familia unui prim-ministru. Mama-sa a zapacit de cap un conte italian si toata lumea fusese de acord ca se potrivea Carnavalului de la Venetia. Poetul a murit in bratele Marcelei, se reintalnisera in Orient Express si lasasera anii sa-si faca de cap, impartiti pe spinarile amandurora.
Un print broscoi in lumea broselor crinul nostru …
Am mangaiat absenta petalele rasucite pe dos. Parca crestea in mine o duiosie dupa ce-i ascultasem povestea. Doamna mi-o prinse de funda ce-mi tinea rochia imbratisata de talie. Dinspre visin, o cotofana taie aerul si neindraznind s-o apuce pleca cu un miez de nuca in cioc. Cand sarea i se lasa pe gatlej se intoarse si o lasa sa cada cu dispret pe masa. Ne-am trezit razand, berea ne racorise.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s