Jos labele de pe tomberonul ursului carpatin!

italian-pm

În ţara ce dormea cu nepăsare
ajunse într-o zi la guvernare,
fără să fie împiedicată de rumoare,
o şleahtă de strategi, atenţi la propria bunăstare.
Primii rămaseră fără cuvânt poeţii,
apoi pe ziare imprimară epoleţii
noului proiect de dezarmare,
curând şi cheia sol îşi supse burta, pe cântare.
Poporul zâmbea fericit, cât îi inoculau în venă
speranţa unui suflet fericit şi mândria eternă
de a descinde din Cioran şi Eminescu,
„Care-au murit săraci, ca tine, băi Popescu!”
„De ce să ceri salariu şi-un trai îmbelşugat,
când patrioţii au murit cu sufletul curat?
De îţi iubeşti ţara, las-o pe mână mie,
promit să te feresc să mori de bogăţie
şi să ajungi să ceri dracilor dreptate,
la noi acatistele nu sunt impozitate.”
Se mai trezesc câte unii, când le ţipă-n urechi
cocoşii conştiinţei, o alarmă de filon străvechi,
şi-atunci se duc să ceară hoţilor socoteală,
pentru starea naţiei, de dulce moleşeală.
În ăst timp laşii, moţăind la ferestre,
îşi scuipă otrava cocoşilor, pe creste
şi cer să se respecte dreptul la hibernare,
să fie linişte, să poată dormi în continuare.
Rămâne dar pe cel viu, să-i caute la ciorap,
până nu le fură idioţilor şi perna de sub cap.

ursii-carpatini-tinuti-in-padure-cu-ciocolata-si-napolitane

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.